Limba armeană

   Limba armeană face parte din marea familie de limbi indo-europene. Fiind o limbă indo-europeană, armeana nu are «rude apropiate» în interiorul familiei indo-europene şi formează o ramură separată, care este reprezentată de limba armeană clasică (grabar), limba armeană medievală şi cele două variante ale limbii armene moderne: orientală şi occidentală.

   Limba armeană utilizează un alfabet special, creat la începutul secolului al V-lea de către Mesrop Maștoț. Scrierea se face de la stânga la dreaptă, de sus în jos.

 

Alfabetul armenesc

   Limba armeană este o limbă sintetică. În limba armeană substantivul se declină și are cinci forme cauzale. Verbul se conjugă și are următoarele categorii gramaticale: persoană, număr, mod, timp, diateză, formă afirmativă și negativă.

   Câteva caracteristici interesante ale limbii armene:

În limba armeană lipsește categoria genului, iar adjectivul nu se acordă în număr și caz cu substantivul.

În limba armeană, la fel ca și în limba română, există articol hotărât enclitic şi articol nehotărât proclitic.

Semnul de punctuație „două puncte” (:) marchează finalul propoziției, iar punctul se folosește în locul semnului „două puncte”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 




Pagină actualizată la 23 Martie 2017.