Geografie fizica generala

 

 

Cursul de Geografie fizică generală prezintă studenţilor anului întâi o sinteză asupra Terrei in contextul sistemului solar, în fapt o sinteză asupra geografiei fizice, ca fiind ştiinţa cu cel mai vast obiect de studiu, o ştiinţă a corelaţiilor şi a interdependenţelor.

Cursul de Geografie fizică generală este structurat în două mari secţiuni, la care se adaugă o parte de planetologie.

Prima parte tratează geografia ca ştiinţă, prezentând studenţilor anului întâi o sinteză asupra apariţiei şi devenirii geografiei actuale, perspectivele de dezvoltare şi orientările acestei ştiinţe la început de nou mileniu. Obiectivul este de a delimita specificul viziunii geografice, în relaţie cu celelalte domenii ale cunoaşterii. Contextul actual al geografiei fizice este urmărit din perspectiva necesităţii căreia îi corespunde această ştiinţă şi comparativ cu cerinţele reflectate de fiecare epocă istorică în parte. Începutul mileniului III este marcat de reorientarea holistă în ştiinţă, cu atât mai mult cu cât în ştiinţa secolului trecut a predominat analiza asupra sintezei şi pericolul, ca prin supraspecializare, să se piardă înţelegerea asupra întregului.

După 2500 de ani de istorie, geografia actuală se află la răspântia dintre ştiinţă, metodă sau obiect de cultură generală.

Partea a doua a cursului se centrează pe unicitatea mediului terestru, în context cosmic şi ca obiect de studiu al geografiei.

Obiectivul celei de-a doua părţi a cursului este de a da răspuns la două întrebări: ce se află la baza acestei unicităţi a mediului terestru şi de ce este posibilă această îmbinare de caracteristici doar pe Pământ. Pentru a putea înţelege unicitatea mediului terestru, cursul integrează o parte de planetologie, focalizată pe abordarea comparativă a diferitelor medii planetare din sistemul solar.

Unicitatea mediului terestru este urmărită atât într-o manieră statică: structură, formă, proprietăţi, cât şi printr-o abordare dinamică, evolutivă.

Sensul trecerii în revistă a evoluţiei planetare este de a identifica legile imuabile care susţin structurile durabile, dincolo de formele în schimbare.

Un subobiectiv major îl reprezintă înţelegerea arhitecturală a spaţiului terestru şi a mecanismelor sale de funcţionare la diferite scări de analiză, în interrelaţionare cu sistemele socio-umane.

 

Lucrările practice urmăresc familiarizarea studentului cu mecanismele interdependenţei fenomenelor terestre de la local la global. Un aspect major îl constituie înţelegerea importanţei unui anumit element în sistem, în funcţie de scara de analiză. Treptat studentul îşi însuşeşte metodologia studiilor geografice, căpătând o independenţă în gândire, o coeziune în exprimare, susţinută de o înţelegere de tip geografic, spaţial, asupra interdependenţei fenomenelor terestre. 

 

 

 

 

Pagină actualizată la 14 Mai 2011.