Structura limbii germane

 

Structura limbii germane (lexicologie, morfosintaxa, lingvistica textului)

anii I, II şi III B filologi şi traducători

Fișa disciplinei Structura limbii germane, anul III, semestrul I, TIT

Competențe profesionale și transversale

Studenții se familiarizează din punct de vedere teoretic cu structurile specifice limbii germane la nivelul propoziției complexe, formate din propoziție principală si propoziție secundară. Se iau în discuție atât funcțiile sintactice îndeplinite de propoziția secundară, cât și elemente de topică caracteristice acesteia. De asemenea, un rol important îl joacă dezvoltarea nuanțată a capacităților de exprimare a acelorași conținuturi prin alternative specifice câmpurilor semantice luate în discuție (temporalitate, modalitate, consecutivitate, cauzalitate, finalitate, concesivitate).

Una dintre dimensiunile principale ale abordării specifice cursului este aceea comunicativ-pragmatică. Ca atare, studenții vor învăța care sunt posibilitățile, limitele și resursele de exprimare care le stau la dispoziție în diferite situații de comunicare, atunci când performează anumite acte de vorbire. Ei își vor perfecționa calitățile comunicative, prin dobândirea unor cunoștințe legate de adecvarea stilistică și funcțională a exprimării, lucru de primă importanță în domeniul pentru care se pregătesc: traducerea și interpretarea.

Obiectivele disciplinei

Cursul de structura limbii germane are drept scop general constituirea unei imagini de ansamblu asupra structurilor sintactice ale limbii germane. De asemenea, este gândit și ca un preambul la cursul de pragmatică lingvistică.

Dincolo de acumularea unor cunoștințe filologice specifice (recunoașterea și producerea unor structuri gramaticale complexe), se urmărește acumularea unor competențe din domeniul stilurilor funcționale ale limbii.

 

Conținuturi

Curs

1.

Recapitularea și consolidarea noțiunilor de grup (Phrase), parte de propoziție (Satzglied, Ergänzung, Angabe) și atribut (Attribut). Anaforizarea și probele gramaticale utile în identificarea grupurilor (substituirea, permutarea, eliminarea etc.).

2.

Definiția propoziției (Satz) ca grup verbal (Verbalphrase). Distincția dintre propoziție (Satz) și construcție infinitivală / participială (Infinitiv- / Partizipkonstruktion). Propoziție principală vs. propoziție secundară.

3.

Conectori coordonatori și subordonatori. Probleme de topică in interiorul propozițiilor (principale enunțiative, interogative și exclamative; secundare) și între propoziții (propoziție secundară antepusă, postpusă și intercalată).

4.

Tipuri de propoziții secundare: completive (Ergänzungssätze) și circumstanțiale (Angabesätze).

5.

Propoziții completive: subiectivă (Nominativergänzungssatz), completivă directă (Akkusativergänzungssatz) ș.a.

6.

Propoziții circumstanțiale. Circumstanțiala de timp (Temporalangabesatz). Relații temporale: simultaneitate, anterioritate, posterioritate. Alte moduri de exprimare a temporalității.

7.

Circumstanțiala condițională (Konditionalangabesatz). Alte moduri de exprimare a condiționalității.

8.

Circumstanțiala concesivă (Konzessivangabesatz). Alte moduri de exprimare a concesivității

9.

Circumstanțiala cauzală (Kausalangabesatz). Alte moduri de exprimare a cauzalității.

10.

Circumstanțiala consecutivă (Konsekutivangabesatz). Alte moduri de exprimare a consecutivității.

11.

Circumstanțiala modală (Modalangabesatz). Alte moduri de exprimare a modalității.

12.

Circumstanțiala finală (Finalangabesatz). Alte moduri de exprimare a scopului.

13.

Propoziții atributive dependente de substantiv, pronume, adjectiv și adverb.

14.

Atributul dezvoltat – definiție și caracteristici. Participiile I și II ca nucleu al atributului dezvoltat. Transformarea propoziției atributive în atribut dezvoltat și invers.

 

Seminar

1.

Conectorii coordonatori și relațiile semantice dintre propozițiile principale. Exerciții legate de conectori care ocupă poziția 0 în propoziție și conectori care ocupă poziția 1 în propoziție.

2.

Exerciții și aplicații legate câmpul semantic al temporalității.

3.

Exerciții și aplicații legate câmpul semantic al condiționalității și al concesivității.

4.

Exerciții și aplicații legate câmpul semantic al cauzalității și al consecutivității.

5.

Exerciții și aplicații legate câmpul semantic al modalității și al finalității.

6.

Exerciții și aplicații legate de propoziția atributivă.

7.

Exerciții și aplicații legate de sensul și utilizarea formelor de participiu I, II și de Gerundivum; atributul dezvoltat și transformarea acestuia în propoziție atributivă și invers.

 

Bibliografie minimală

Duden - Die Grammatik. Hg. von der Dudenredaktion. 8., überarbeitete Aufl. Mannheim: Bibliographisches Institut & F.A. Brockhaus AG, 2009.

Joachim Buscha, Renate Freudenberg-Findeisen, Eike Forstreuter, Hermann Koch, Lutz Kuntzsch (52001): Grammatik in Feldern. Ein Lehr- und Übungsbuch für Fortgeschrittene. Ismaning: Verlag für Deutsch.

Ulrich Engel, Mihai Isbășescu, Speranța Stănescu, Octavian Nicolae (1993): Kontrastive Grammatik deutsch-rumänisch. 1. Bd. Heidelberg: Julius Groos.

Hilke Dreyer, Eberhard Schmidt (32013): Lehr- und Übungsbuch der deutschen Grammatik. Ismaning: Max Hueber.

Karin Hall, Barbara Scheiner (62010): Übungsgrammatik Deutsch als Fremdsprache für Fortgeschrittene. Ismaning: Max Hueber.

 

 

 

 

Pagină actualizată la 25 Octombrie 2017.