Civilizaţie japoneză

CIVILIZAȚIE JAPONEZĂ

ANUL 1, semestrul al 2-lea

OBIECTIVE

Cursul de civilizaţie japoneză din cel de-al doilea semestru al primului an de studii are drept obiectiv familiarizarea studenţilor cu principalele caracteristici ale fiecărei etape din evoluția Japoniei, începând cu epoca medievală și oprindu-se în perioada contemporană.

CONȚINUT

a)   Descriere

Selecția evenimentelor (ex. – Bătălia de la Dannoura, confruntarea cu inamicul străin în secolul al treisprezecelea, primul contact cu civilizația Europei în secolul al șaisprezecelea, Bătălia de la Sekigahara, epoca Genroku, etc.) și a personalităților semnificative (ex. – Dōgen, dinastiile Shōgunilor Ashikaga și Tokugawa, hegemonii Toyotomi Hideyoshi și Oda Nobunaga, Sen no Rikyū, Împăratul Meiji, Fukuzawa Yukichi, Ōkuma Shigenobu, Kūki Shūzō, Matsukata Masayoshi etc.) este făcută dintr-o perspectivă diacronică.

b)   Motivație

În acest fel sunt evidențiate atât modificările survenite în viața japonezilor pe plan artistic, spiritual (arhitectură, religie, mentalități, concepte estetice, etc.), social, economic, politic, respectiv al personalităților, cât și mecanismele care determină aceste modificări. Sunt prezentate perioadele Kamakura, Muromachi, Azuchi-Momoyama, Edo, Meiji,  Taishō, Shōwa, Heisei, accentul punându-se pe elementele considerate reprezentative pentru fiecare perioadă culturală.

c)   Dinamică

c) 1 Dinamica primului curs

În deschiderea cursului sunt precizate obiectivele și cerințele referitoare la îndatoririle studenților pentru ca aceștia să poată beneficia la maximum de oferta cursului de civilizație japoneză. De asemenea sunt precizate, pe lângă cerințele legate de studiul individual (ex. – referatele pe care aceștia au obligația de a le înmâna profesorului la ultimul curs), toate detaliile administrative pe care trebuie să le cunoască și să le respecte.

Sunt prezentate bibliografia cursului, precum și temele de studiu, urmând ca studenții prezenți la curs să își exprime intenția legată de cercetarea obligatorie.

Mai apoi se face o scurtă recapitulare a cunoștințelor dobândite, precum și o introducere în materia corespunzătoare semestrului al doilea.

c) 2 Dinamica generală

Epocii medievale îi sunt rezervate aproximativ trei cursuri și jumătate.

În cursurile rezervate perioadei Kamakura (1185 – 1333) sunt prezentate pe plan intern evenimentele care duc la instituirea și păstrarea unui regim militar, precum și personalitățile semnificative, precum și evoluția școlilor budiste Jōdo, Jōdoshin, Nichiren și Zen; este evidențiată personalitatea lui Dōgen. Pe plan extern sunt subliniate încercările de invadare a Japoniei de către mongoli din a doua jumătate a secolului al treisprezecelea.

În cursurile dedicate perioadei Muromachi (1333 – 1568) sunt prezentate evenimentele care duc la sciziunea puterii politice între Curțile de Nord și Sud, reunirea celor două centre politice și motivele pentru care această  perioadă mai este cunoscută și sub denumirea de sengoku jidai. Sunt evidențiate contribuțiile majore al Shōgunilor Ashikaga la dezvoltarea artelor (spre exemplu Templele Kinkaku, Ginkaku și teatrul Nō), precum și mecanismul mecenat – comanditari, extrem de important în dezvoltarea artelor. La finalul epocii are loc primul impact al culturilor niponă și europeană.

Perioada Azuchi-Momoyama (1568 – 1600) constituie intervalul realizării guvernării militare centralizate. Sunt subliniate rolurile jucate de hegemonii Toyotomi Hideyoshi și Oda Nobunaga atât pe plan intern, cât și în relațiile cu europenii. Sunt de asemenea prezentate inovațiile din arta niponă, accentul căzând pe coexistența sumi-e-ului cu reprezentările mult mai bogate ale Școlii artiștilor Kanō, însoțite de o evidențiere a nivelului de excelență atins de Sen no Rikyū în ceremonia ceaiului. Este trecută în revistă, de asemenea, evoluția sinuoasă a relațiilor dintre misionarii și negustorii europeni și japonezi, respectiv autoritățile militare nipone. 

Un test scurt de maximum cincizeci de minute  în care alterneză întrebările tip grilă și scurte analize pe teme date, încheie epoca medievală. Nota obținută reprezintă 10% din nota finală. Aceasta va fi anunțată în ziua examenului. 

Epocii Edo (1600 – 1868) și shogunatului Tokugawa (1603 – 1867) le sunt rezervate aproximativ două cursuri. Acestea vor fi urmate de un test care încheie epoca pre-modernă. Nota obținută reprezintă 10% din nota finală. Aceasta va fi anunțată în ziua examenului. 

În aproximativ patru cursuri este prezentată sub multiple aspecte prima diviziune a evoluției nipone în epoca modernă, cuprinsă între jumătatea secolului al nouăsprezecelea și perioada care precedă Primul Război Mondial: epoca Meiji (1868 – 1912).

Un scurt test de maximum cincizeci de minute în care întrebările grilă alternează cu temele de tratat sub forma unor mici eseuri încheie perioada modernă. Nota obținută reprezintă 10% din nota finală. Aceasta va fi anunțată în ziua examenului.

Perioadei Taishō (1912 – 1926) și perioadei Shōwa (1926 – 1989) cu intervalul care precedă Cel de-al Doilea Război Mondial le este rezervat aproximativ un curs, urmând ca perioada traversată de Japonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și epoca refacerii (cu accentul pe fenomenul economic de bubble), precum și cultura tinerilor din Epoca Heisei (1989 – prezent) să fie prezentate sintetic într-un curs separat.

Timpul rămas va fi rezervat prezentării subiectelor pe care studenții le vor avea de pregătit pentru examenul scris, precum și lămuririi eventualelor nedumeriri ale studenților legate de testarea finală. 

În cadrul cursului este prezentată convergenţa factorilor politici interni și externi – în perioadele când aceste modificări sunt semnificative – în procesul conturării unor configuraţii geopolitice, specifice (spre exemplu evoluția și declinul imperiului nipon în epoca modernă). Selecția evenimentelor și aspectelor prezentate dintr-o perspectivă diacronică este susținută de materiale cu un impact vizual semnificativ. În acest fel studenții pot avea o reprezentare complexă a fiecărui eveniment.

Un obiectiv secundar îl constituie prezentarea relaţiei lumii japoneze cu Occidentul euro-american în decursul a mai bine de un secol, începând cu secolele al cincisprezecelea, al șaisprezecelea și al șaptesprezecelea, continuând cu perioada cuprinsă între secolul al nouăsprezecelea și prezent.

Provocările societăţii japoneze contemporane vor fi prezentate sintetic la finalul semestrului. Cursul tratează atât teme discutate curent, cât și probleme specifice imaginarului japonez.

d)   Bibliografie

• *** Kodansha Encyclopedia of Japan, Kodansha, Ltd., Tōkyō & Kodansha International U.S.A. Ltd., New York, copyright 1983 (9 volume, A-Z şi un index)
• Befu, Harumi,  Globalizing Japan. Ethnography of the Japanese Presence in Asia, Europe and America. Befu, Harumi & Guichard-Anguis, Sylvie editori. London, New York: Routledge Curzon, 2003.
• Benedict, Ruth, The Chrysanthemum and the Sword. Patterns of Japanese Culture, Charles E. Tuttle Co., Tōkyō, 1946, 1996 (ediţia a 50-a)
• De Bary, William Theodore, Gluck, Carol & Tiedeman, Arthur E. Sources of Japanese Tradition. Volume Two: 1600 to 2000, Abridged. Part One: 1600 to 1868, New York: Columbia University Press, 2006.
• De Bary, William Theodore, Gluck, Carol & Tiedeman, Arthur E. Sources of Japanese Tradition. Volume Two: 1600 to 2000, Abridged. Part Two: 1868 to 2000, New York: Columbia University Press, 2006.
• De Bary, William Theodore, Keene, Donald Keene, Tanabe, George & Varley, Paul. Sources of Japanese Tradition. Volume One: From Earliest Times to 1600, New York: Columbia University Press, 2001.
• Doi, Takeo, The Anatomy of Self. The Individual versus Society, Kodansha International, Tokyo, New York, London, 1986
• Eisenstadt, S.N., Japanese Civilization. A Comparative View, The University of Chicago Press, Chicago, 1996
• Gheorghe, Alexandra – Marina, Metamorfoze ale textului literar japonez de la Kojiki la Murakami, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008
• Gheorghe, Alexandra Marina, Elemente de cultură şi civilizaţie japoneză, Oscar Print, Bucureşti, 2004
• Haga, Tōru, Meiji ishin to Nihonjin (Restauraţia Meiji şi japonezii), Kodansha gakujuku bunko, Tōkyō, 1980, 2002
• Kitagawa, Joseph Mitsuo, Religion in Japanese History, New York and London, 1966
• Lebra, Takie Sugiyama, Japanese Patterns of Behaviour, University of Hawaii Press, Honolulu, 1976  
• Matsui, Yoshikazu & Matsumoto, Keiji, Nihongo gakushūsha no tame no Nihon bunka shi („Istoria culturii japoneze pentru studenţii de la limba japoneză”), Bonjinsha, Tōkyō, 1995
• Nakane, Chie, Japanese Society, University of California Press, Berkeley, 1972
• Varley, Paul, Japanese Culture, ediţia a patra, University of Hawaii Press, Honolulu, 2000
• Yamamura, Kōzō, ed., The Cambridge History of Japan, 6 volume, Cambridge University Press, Cambridge, 1990

• Schodt, Frederik L., Dreamland Japan: Writings on Modern Manga. Berkeley, CA: Stone Bridge Press, 1996.