Programă curs: Mistica islamică - ecouri sociale şi culturale

Denumirea disciplinei: Mistica islamică – ecouri sociale şi culturale

Anul de studiu: I, sem. I-II

Tipul activităţii: curs

Coordonator de disciplină: Prof. dr. Luminiţa Munteanu

Limba de predare: română (în cazul prezenţei unor cursanţi străini, franceză).

Cerinţe de admitere: Cunoştinţe generale privitoare la islam; accesul la bibliografie în cel puţin o limbă de circulaţie internaţională (engleză, franceză, germană).

Număr total de ore – curs: 56 ore (sem. I, 28 ore [14 săpt. × 2 ore/săpt.], sem. II, 28 ore [14 săpt. × 2 ore/săpt.]).

Număr total de ore – seminar: 0

Credite ECTS: 5 credite / sem. I ; 5 credite / sem. II.

Rezumatul cursului: Sursele de inspiraţie ale misticii islamice, evoluţia sa istorică, curente şi şcoli de gândire, forme predilecte de manifestare, formule de viaţă comunitară, implicaţii sociale şi politice, rezonanţe culturale, implicaţii contemporane.

Obiectivele învăţării: Însuşirea unor cunoştinţe de bază privitoare la mistica islamică, la ecourile ei sociale şi intelectuale, la influenţa ei asupra modelării mentalităţilor, precum şi a unor procese politice din Orientul Mijlociu şi din Peninsula Balcanică, în perioada clasică a islamului şi în perioada actuală.

Metoda de evaluare: Examen, sem. I ; examen, sem. II.

Programa analitică a cursului

Temele principale

Număr de ore

1.

Mistica islamică sau sufismul: definiţie; origini şi ipoteze istorice; legătura misticii islamice cu textul revelat al Coranului şi cu „tradiţiile profetice”; primele grupări mistice pe solul islamului şi tipologia lor; ipoteze privitoare la influenţa altor tradiţii religioase asupra misticii islamice, în faza sa de cristalizare şi ulterior; diversitatea tradiţiilor şi orientărilor din interiorul sufismului.

4 ore

2.

Particularităţi doctrinale ale sufismului: aspectul sincretic al doctrinei; multitudinea opţiunilor doctrinare şi a şcolilor de gândire; „dubla doctrină” la nivelul ordinelor elitiste; preponderenţa ritualismului asupra dimensiunii speculative la nivelul ordinelor populare.

4 ore

3.

Iniţierea, concept central al sufismului: relaţia maestru-discipol şi importanţa oralităţii în transmiterea iniţiatică; venerarea maestrului şi imitatio Mohammadi; „cele patru porţi” ale căii mistice, „staţiile” şi „trăirile” asociate lor, potrivit diverselor tradiţii; principalele etape ale ceremoniei de iniţiere şi constantele ei, dincolo de divergenţele tradiţionale; statutul persoanelor iniţiate.

4 ore

4.

Viaţa comunitară: principalele tipuri de lăcaşuri sufite şi concepţia lor arhitectonică; ierarhiile interne; stilul de viaţă „conventual” şi reperele lui cotidiene; ceremoniile specifice şi varietăţile lor; şedinţele de dhikr şi dansul mistic; modul de raportare al teologilor islamici la ritualismul de factură mistică; funcţionalitatea complexă a marilor lăcaşuri sufite; ambiguitatea statului otoman în raporturile cu ordinele mistice şi cu manifestările lor; abolirea oficială a ordinelor mistice în Turcia (1925) şi activitatea acestora în clandestinitate.

4 ore

5.

Contribuţia misticii islamice la evoluţia vieţii sociale din spaţiul islamic: lăcaşurile ordinelor mistice ca spaţii de socializare, de învăţătură, dar şi ca „instituţii de caritate”; recuperarea tradiţiilor preislamice şi transfigurarea lor islamică; definirea anumitor orientări ale misticii islamice ca „islam paralel” sau „alternativ”; „cultul sfinţilor” şi pelerinajele la sanctuarele acestora, constantă a sufismului din întreg spaţiul islamic.

4 ore

6.

Contribuţia misticii islamice la dezvoltarea vieţii şi a dezbaterii intelectuale în spaţiul islamic; genuri predilecte ale literaturii sufite şi particularităţile lor: tratatele de sufism, „cărţile de învăţătură”, hagiografiile, imnurile devoţionale; teme şi motive recurente în literatura sufită din Orientul Apropiat, din Turcia şi din Asia Centrală.

4 ore

7.

Sufismul în mediile şiite; controversele în jurul ideii de „gnosă a islamului”; ordinele heterodoxe, relaţia lor cu mediile sunnite şi cu cele şiite (ahl-e Haqq, ahl-e Ilâhî, Hurufî, Yazidî etc.); statutul grupurilor marginale, cu înclinaţii extremiste, şi evoluţiile lor moderne (studiu de caz: druzii din Liban).

4 ore

8.

Curentul Malâmatiyya şi particularităţile sale; curente derivate din Malâmatiyya, în Turcia şi în Balcani; ordinul Khalwatiyya şi ramurile sale în Turcia, Asia Centrală, Maghreb şi Balcani – particularităţi de manifestare şi formule de adaptare la contextul contemporan.

4 ore

9.

Un ordin paradigmatic pentru spaţiul turc şi zonele turcofone – Bektaşî (Bektaşiyya / Bektaşilik): originile ordinului; relaţia sa iniţială cu grupările de dervişi Kalenderî; raporturile Bektaşî-ilor cu statul otoman; elemente definitorii ale doctrinei şi ale practicilor rituale Bektaşî; ramura populară a ordinului (Alevî) şi evoluţia sa actuală; tensiunile cu sunniţii, raporturile cu statul turc.

8 ore

10.

Un ordin celebru în spaţiul islamic, dar şi în Occident – Mawlawî (Mawlawiyya): geneza ordinului; importanţa sa pentru viaţa intelectuală din Imperiul otoman, în mod deosebit pentru mediile persanofone; canonul şi ceremoniile specifice; expansiunea geografică şi metamorfozele istorice ale ordinului; relaţia sa privilegiată cu sultanii otomani.

4 ore

11.

Un ordin în slujba sunnismului – Naqşbandiyya (Nakşibendilik): fondarea ordinului şi contextul său istoric; expansiunea şi inovaţiile rituale ulterioare; aspecte ale doctrinei şi practicilor sale rituale; rivalitatea cu ordinele de orientare heterodoxă; ecourile sale contemporane în Turcia, în Balcani, în Asia Centrală şi în zona Caucazului.

4 ore

12.

Mistica islamică, astăzi: statutul incomod / ambiguu al grupărilor mistice în lumea islamică; modalităţi de acţiune socială, politică, culturală; reactivarea reţelelor mistice în Orientul Apropiat, în Turcia şi în Asia Centrală, sub „umbrela” fundaţiilor religioase; controverse în jurul activităţii unor grupări (Alevi, cu diversele lor ramuri, Nurcu, Süleymancı, Fethullahçı, Nakşbandi etc.) şi a liderilor lor; raportarea majorităţilor musulmane la grupările minoritare cu înclinaţii heterodoxe.

8 ore

Bibliografie orientativă

1.

Anghelescu, Nadia – Introducere în islam, Bucureşti, 1993.

2.

Baldick, Julian – Imaginary Muslims. The Uwaysi Sufis of Central Asia, New York, 1993.

3.

Birge, John Kingsley – The Bektashi Order of Dervishes, Londra, 1994.

4.

Brown, John P. – The Darvishes or Oriental Spiritualism, Londra, 1968.

5.

Cantemir, Dimitrie – Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, Bucureşti, 1987.

6.

Clayer, Nathalie / Popovic, Alexandre / Zarcone, Thierry – Melâmis-Bayrâmis. Études sur trois mouvements mystiques musulmans, Istanbul, 1998.

7.

Ernst, Carl W. – Words of Ecstasy in Sufism, Albany, 1985.

8.

Grigore, George / Munteanu, Luminiţa – Călăuza dervişului, Bucureşti, 2001.

9.

Ibn ‘Arabi – Geneza cercurilor. Filiaţia spirituală (trad. Rodica Firănescu, George Grigore), Bucureşti, 2003.

10.

Ibn Ruşd (Averroes) – Cuvânt hotărâtor (trad. George Grigore), Bucureşti, 2001.

11.

Ibn Tufayl – Hayy bin Yaqzān (trad. George Grigore), Bucureşti, 2001.

12

Lapidus, Ira M. – A History of Islamic Societies, Cambridge, 1995.

13.

Lifchez, Raymond (coord.) – The Dervish Lodge. Architecture, Art, and Sufism in Ottoman Turkey, Berkeley-Los Angeles-Oxford, 1992.

14.

Munteanu, Luminiţa – Literatura turcă de inspiraţie sufită, Bucureşti, 2001.

15.

Munteanu, Luminiţa – „Amour mystique et amour profane dans la littérature turque d’inspiration soufique”,  Romano-Arabica, New Series, 2 (2002) – „Discourses on love in the Orient”, pp. 111-122

16.

Munteanu, Luminiţa – „Les ‘Alevî ou la traversée du désert. Réflexions sur une centralité manquée”, Annals of the Sergiu Al-George Institute 6-8 (1997-1999) [2004]

17.

Munteanu, Luminiţa – „Marginaux et marginalité dans l’Empire Ottoman”, New Europe College Yearbook, 2001/2002 [2005], pp. 165-215

18.

Munteanu, Luminiţa – Dervişi sub zodia Semilunei. Istoria unei confrerii mistice şi a  patimilor sale, Bucureşti, 2005.

19.

Munteanu, Luminiţa – „Le motif de la « tête coupée » dans la civilisation turque. Inventaire provisoire, analogies formelles et symboliques, hypothèses”, Annals of the Sergiu Al-George Institute 9-11 (2000-2002) [2006]

20.

Munteanu, Luminiţa – „Jalaluddin Rumi şi arcanele istoriei”, Academica, 64-65/2007, pp. 43-45

21.

Popovic, Alexandre / Veinstein, Gilles – Les Voies d’Allah. Les ordres mystiques dans l’islam des origines à aujourd’hui, Paris, 1996.

22.

Sourdel, Dominique / Sourdel-Thomine, Janine – Civilizaţia islamului clasic, I-III, Bucureşti, 1975.

23.

Vitray-Meyerovitch, Eva de – Rumi şi sufismul (trad. Anca Manolescu), Bucureşti, 2003.