Societate şi cultură în Imperiul Otoman

Anul de studiu: II, sem. III

Tipul activităţii: curs

Coordonator de disciplină: Prof. dr. Luminiţa Munteanu

Limba de predare: română (în cazul prezenţei unor cursanţi străini, franceză).

Cerinţe de admitere: Cunoştinţe minimale despre civilizaţia turcă, despre influenţa acesteia asupra civilizaţiilor din spaţiul islamic şi din spaţiul balcanic; accesul la bibliografie în cel puţin o limbă de circulaţie internaţională (engleză, franceză sau germană).

Număr total de ore – curs: 28 ore/semestru (14 săpt. × 2 ore/săpt.)

Număr total de ore – seminar: 0

Credite ECTS: 5

Rezumatul cursului: Modul de funcţionare al Imperiului Otoman; structuri de putere şi instituţii specifice; relaţia dintre „centru” şi „periferie”; forme de coagulare socială; comunităţi şi mentalităţi; viaţă publică şi viaţă privată; particularităţi ale vieţii religioase; forme culturale caracteristice.

Obiectivele învăţării: Familiarizarea cursanţilor cu etapele de evoluţie ale civilizaţiei otomane, cu instituţiile specifice şi cu modul lor de funcţionare; asimilarea informaţiilor esenţiale privitoare la spaţiul public şi la cel privat, la aspectele definitorii ale vieţii cotidiene în Imperiul Otoman.

Metoda de evaluare: Examen

Programa analitică a cursului

Temele principale

Număr de ore

1.

Fondarea statului otoman: periodizare; continuitate şi discontinuitate în spaţiul Asiei Mici; relaţia otomanilor cu Imperiul Bizantin şi cu Imperiul Selgiukid de Rum; principiile fundamentale de funcţionare a statului otoman; identităţi şi filiaţii asumate; pluralitatea etnică şi religioasă; „otomani” şi „turci”, o distincţie necesară; geografia istorică şi culturală a statului şi a Imperiului Otoman.

2 ore

2.

Politica expansionistă a statului otoman: Pax Ottomanica şi accepţiunea ei; dreptul islamic al popoarelor: varianta clasică şi varianta otomană; Realpolitik sub stindardul islamului; „războiul sfânt”, tipologia şi ideologia sa; raportarea otomanilor la teritoriile non-islamice şi legitimarea ei istorică; ponderea dreptului cutumiar în administrarea teritoriilor cucerite; convertirea la islam: condiţii şi limitări; raportarea la teritoriile islamice şi legitimarea războaielor împotriva musulmanilor; sultanul, „calif al musulmanilor de pretutindeni”; un studiu de caz: războaiele împotriva Safavizilor din Iran şi consecinţele lor politice, religioase, culturale.

2 ore

3.

Imperiul Otoman în secolul al XVI-lea, secol-etalon pentru modul de viaţă tipic otoman; centrul imperial – identitate, instituţii şi raportare la spaţiul public; „agenţii” puterii: sultanul şi prerogativele sale, ideologia imperială otomană şi sursele ei; prinţii moştenitori şi dreptul de primogenitură, legea fratricidului şi consecinţele ei; divân-ul imperial – componenţa, competenţele şi statutul său; administraţia provincială; armata, rolul şi structura ei – corpul de elită al ienicerilor, aspectul iniţiatic al grupării, relaţia cu alte tipuri de instituţii otomane; corpul teologilor islamici – statutul său, raporturile cu autorităţile otomane.

4 ore

4.

Spaţiul privat şi „robii” sultanului: palatul imperial otoman: concepţie de ansamblu şi ierarhii interne; şcoala imperială sau „şcoala pajilor” – metode de recrutare a pajilor din interiorul palatului, „birocraţia” şi statutul funcţionarilor; apartamentul privat al sultanului şi haremul imperial: organizare, norme de funcţionare, ierarhii interne.

2 ore

5.

Instituţii cu statut ambiguu: organizaţiile corporative (Ahî) – origini şi forme de organizare, ceremonii de iniţiere, interferenţe cu alte structuri iniţiatice; ordinele mistice – origini, aspecte ale stilului de viaţă „conventual”, relaţia cu statul otoman şi cu autorităţile religioase, potenţialul subversiv al ordinelor heterodoxe.

2 ore

6.

Modelul cultural al centrului şi formele sale de diseminare/afirmare: conceptul de „cultură derivată”, hibridă; sistemul de instruire: învăţământul primar şi şcolile coranice (medrese); fundaţiile religioase; „intelectualii” epocii şi cultura scrisă a elitelor otomane – practici de lectură şi genuri predilecte; caligrafia şi miniatura, forme supreme de rafinament.

4 ore

7.

„Periferia”, varietăţile şi valorile ei specifice: „otomani” şi „turci”, „sedentari” şi „nomazi”: opoziţie durabilă şi valori divergente; categorii sociale/etnice/religioase cu statut special, criterii şi forme de discriminare; statutul categoriei millet: grecii şi celelalte comunităţi creştine ortodoxe (Rumî), armenii şi alte grupări monofizite (Ermenî); comunităţile evreieşti (romanioţi, sefarzi, aşkenazi, karaiţi) şi statutul lor de excepţie în Imperiul Otoman; statutul altor comunităţi: arabii, kurzii, albanezii, caucazienii etc.

4 ore

8.

Aspecte ale vieţii şi mentalităţilor cotidiene la nivelul „periferiilor”: organizarea comunitară – zonele rezidenţiale constituite pe criterii etnico-religioase; locuinţa de tip otoman: arhitectura predilectă şi valorificarea tradiţiilor regionale, mobilierul, covoarele, decoraţiunile interioare etc.; trupul şi modul de raportare la el, alimentaţia şi vestimentaţia; „ziua” otomanului; calendarul şi marile repere ale anului canonic musulman: sărbători, posturi, luni sacre/faste; spaţii de socializare: moscheea, cafeneaua, baia publică, lăcaşurile ordinelor mistice etc.; forme de divertisment popular: teatrul de umbre, teatrul „în cerc”, teatrul de marionete, povestitorii şi rapsozii populari.

6 ore

9.

Evoluţii târzii: disputele generate de evoluţia şi „moştenirea otomană” (concepte centrale: „otomanism”, „turcism” şi „islamism”); tentativele de menţinere a structurii multinaţionale prin remodelarea „dreptului popoarelor” din perspectivă iluministă; lupta de emancipare a naţiunilor minoritare; desprinderea din structura multinaţională şi constituirea statelor naţionale; geografia post-otomană a Orientului Mijlociu: dileme, dispute şi inamiciţii istorice.

2 ore

Bibliografie orientativă

1.

Braudel, Fernand – Gramatica civilizaţiilor, I-II, Bucureşti, 1994

2.

Bobovius, Albertus – Topkapi. Relation du sérail du Grand Seigneur, Paris, 1999

3.

Clot, André – Mahomed al II-lea, cuceritorul Bizanţului, Bucureşti, 1993

4.

Decei, Aurel – Istoria Imperiului Otoman până la 1656, Bucureşti, 1978

5.

Faroqhi, Suraiya – Subjects of the Sultan: Culture and Daily Life in the Ottoman Empire, New York, 2005

6.

Feneşan, Cristina – Cultura otomană a vilayetului Timişoara (1552-1716), Timişoara, 2004

7.

Hitzel, Frédéric – L’Empire ottoman: XV^e-XVIII^e siècles, Paris, 2001

8.

Inalcık, Halil – Imperiul Otoman. Epoca clasică, 1300-1600, Bucureşti, 1993

9.

Lady Mary Montagu – L’islam au péril des femmes. Une Anglaise en Turquie au XVIII^e siècle, Paris, 2001.

10.

Lapidus, Ira M. – A History of Islamic Societies, Cambridge, 1995

11.

Leila Hanoum – Le Harem impérial au XIX^e siècle, Paris, 2000

12.

Lewis, Bernard – The Middle East: 2000 years of History from the Rise of Christianity to the Present Day, Londra, 1997

13.

Mantran, Robert (coord.) – Istoria Imperiului Otoman, Bucureşti, 2001

14.

Maxim, Mihai – Ţările Române şi Înalta Poartă. Cadrul juridic al relaţiilor româno-otomane în Evul Mediu, Bucureşti, 1993

15.

Maxim, Mihai – Noi documente turceşti privind Ţările Române şi Înalta Poartă (1526-1602), Brăila, 2008

16.

Mehmed, Mustafa Ali – Istoria turcilor, Bucureşti, 1976

17.

Miquel, André – Islamul şi civilizaţia sa, I-II, Bucureşti, 1994

18.

Munteanu, Luminiţa – „Marginaux et marginalité dans l’Empire Ottoman”, New Europe College Yearbook, 2001/2002 [2005], pp. 165-215

19.

Panaite, Viorel – Pace, război şi comerţ în islam. Ţările române şi dreptul otoman al popoarelor (secolele XV-XVII), Bucureşti, 1997

20.

Runciman, Steven – Căderea Constantinopolului, Bucureşti, 1991

21.

Stiles, Andrina – Imperiul Otoman, 1450-1700, Bucureşti, 2001

22.

Şăineanu, Lazăr – Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, Bucureşti, 1900