Campia Somesului

Câmpia Someşului

 

  1. 1.      Aşezare geografică şi limite

-          este situată în nordul Câmpiei de Vest şi are o suprafaţă de 3 600 km2;

-          limite şi vecini:

  • în est: Munţii Oaşului şi Dealurile Silvaniei; limita este sinuoasă şi urmăreşte aliniamentul unor localităţi;
  • în sud: Câmpia Crişurilor, limita fiind dată de Valea Barcăului;
  • în vest şi nord-vest: graniţa cu Ungaria, respectiv cu Ucraina.
  1. 2.      Evoluţia paleogeografică şi geologia

Câmpia Someşului se suprapune peste un fundament cristalino – mezozoic de tip carpato – panonic. Acesta prezintă fracturi majore de tip panonic şi carpatic şi apare sub forma unor blocuri scufundate la adâncimi care variază între 1500 m în est şi 3000 m în vest (sistem de horsturi şi grabene). În regiunea Dealurilor de Vest aceste horsturi apar la suprafaţă ca măguri alcătuite din roci dure (cristalin carpatic).

Peste acest fundament s-au acumulat o serie de depozite care au grosimi diferite (în regiunea grabenelor grosimea este mai mare decât în regiunea horsturilor): argile, conglomerate, gresii, marne; cele mai groase depozite sunt cele din timpul mio – pliocenului (peste 1000 m grosime). Cuprind intercalaţii de nisip şi tufuri vulcanice (reflectând activitatea eruptivă succesivă în munţii vulcanici din apropiere – grupa nordică a Carpaților Orientali).

Depozitele cuaternare apar la suprafaţă: argilă roşie (cu origine controversată), nisipuri, pietrişuri.

  1. 3.      Relieful

Altitudinea:

-          Înclină uşor spre sud;

-          Altitudinea medie este în jurul valorii de 130 m;

-          Maxima: 171 m la Sâi (la poalele Culmii Codrului);

-          Minima: 105 m în Câmpia Ierului;

Există două trepte de relief: câmpii înalte şi câmpii joase.

Câmpiile înalte:

-          Au aspect de glacisuri subcolinare, care se termină spre exterior fie domol sub forma unor trene, fie prin pante mai accentuate;

-          Sunt reprezentate de:

  • Câmpia Ardudului: altitudini între 130 – 170 m, este drenată de Homorod şi afluenţii acestuia;
  • Câmpia Tăşnadului: este cuprinsă între Crasna şi Santău; relieful înclină uşor spre vest şi nord–vest;
  • Câmpia Sălacea – Roşiori: altitudini de 150 – 170 m; relieful este fragmentat.

Câmpiile joase:

-          Altitudinile nu depăşesc 130 m;

-          Sunt câmpii de subsidenţă sau câmpii de divagare;

-          Relieful este neted, pantele sunt reduse, terasele tipice nu apar, luncile se dezvoltă foarte mult, având aspectul unor văi adâncite puţin (0,5 – 3 m), cu meandre şi despletiri ale râurilor;

-          Câmpurile prezintă o serie de cursuri sau albii părăsite, sunt frecvente inundaţiile şi divagările;

-          Sunt reprezentate de:

  • Câmpia joasă a Someşului: relieful este neted, înclină slab spre NV şi este brăzdat de fostele albii ale Someşului; râul s-a aflat sub influenţa vastei arii de subsidenţă de la Bodrog (Ungaria), iar vechile cursuri au fost preluate de râuri recente;
  • Câmpia Carei – Valea lui Mihai: prezintă dune alungite pe direcţia NE – SV şi depresiuni interdunare, cu lărgime ce variază între 0,5 şi 1,5 km; este situată între văile Ierului şi Crasnei; altitudinea maximă: 150 m;
  • Câmpia Ierului: reprezintă partea cea mai joasă a Câmpiei Someşului, cu altitudinea maximă de 125 m şi minima de 104 m; are aspectul unui culoar străbătut de râul Ier; s-a format prin procese îndelungate de colmatare care au creat la suprafaţă o serie de microforme ce reflectă caracterul divagant al câmpiei; prezintă exces de umiditate, cursuri sinuoase, uneori chiar stagnante, braţe şi meandre părăsite; a fost supusă unui intens proces antropic de asanare, îndiguire şi desecare, fiind creat un canal al Ierului cu acumulări de tip poldere (la Andrid) şi numeroase bazine de recepţie.
  1. 4.      Clima

Clima acestei regiuni este influenţată de aşezarea geografică în nordul Câmpiei de Vest şi de circulaţia maselor de aer, predominant vestică şi nordică.

Regimul termic:

-          Temperatură medie anuală: 9,60 C;

-          Temperatura medie a lunii iulie: 200 C;

-          Temperatura medie a lunii ianuarie: – 3 0 C;

-          Inversiuni de temperatură în Câmpia Carei şi Câmpia Ierului, prin stagnarea aerului rece, mai greu, pe fundul văilor.

Regimul precipitaţiilor:

-          Între 580...650 mm/an;

-          Maxima: iunie – iulie: 70...80 mm;

-          Minima: ianuarie – februarie: sub 30 mm.

-          În Câmpia Someşului nu se pune problema unui deficit de umiditate nici în perioadele mai secetoase; excedentul de umiditate este atribuit pânzelor freatice situate foarte aproape de suprafaţă.

Vânturile: Vânturile de Vest au caracter permanent şi aduc influenţele oceanice.

  1. 5.      Apele

Reţeaua hidrografică este cuprinsă în totalitate în bazinul hidrografic al Someşului; apele curgătoare principale care drenează câmpia sunt: Someş, Tur, Crasna şi Ier.

Apar o serie de canale antropice care preiau excesul de apă sau colectează o serie de pâraie care coboară cu debite mari din regiunea deluroasă: canalele Homorodul Nou, Ghilvaci, Bălcaia, Vetiş – Dobra.

Lacurile sunt de acumulare şi retenţie a apei: Călineşti – Oaş (construit pe Tur), Andrid – Drideşti, Văşad, Galoşpetreu şi Şimian pe Ier, Micula – Bercu, Medişa şi Hodişa pe Homorod.

Apele subterane:

  • Pânzele freatice sunt reprezentate de:

-          Pânze freatice cu nivel liber, care sunt prezente în arealele câmpiilor joase cu caracter subsident; acestea creează regiuni inundabile şi, cel mai adesea, terenuri înmlăştinite;

-          Pânze suprafreatice (se mai numesc şi epidermice) cu grosimi mari de 1...7 m; apar în câmpiile joase, cantonate în aluviunile cuaternare şi în depozitele de terase.

  • Apele de adâncime: se mai numesc strate acvifere captive, între două orizonturi

impermeabile. Acestea au adâncimi de 4 m până la 25 m şi grosimi cuprinse între 1,5 şi 5,3 m; sunt puternic mineralizate, sunt dure, nepotabile şi au acţiune puternic corozivă asupra fierului; se pot ridica la suprafaţă prin capilaritate şi crează sărăturarea solurilor.

            Apar şi ape termominerale de mare adâncime (la peste 2000 m), cu mineralizare slabă şi cu o temperatură de 50...800 C la suprafaţă şi 120...1400 C în adâncime.

  1. 6.      Elementele biogeografice

Vegetaţia:

-          Zona de silvostepă: a fost înlăturată în cea mai mare parte, datorită extinderii terenurilor agricole; apar pajişti stepice (alcătuite din ţepoşcă, păiuş roşu, iarba albastră) şi pâlcuri de păduri (cu stejar pedunculat, carpen, ulm);

-          Vegetaţia de luncă: pajişti higrofile, plop, salcie, grupate sub formă de zăvoaie sau plantaţii de tip perdea de protecţie;

-          Vegetaţie arenicolă: pe nisipurile din Câmpia Carei – Valea lui Mihai; fixarea dunelor de nisip se face cu perdele de protecţie alcătuite în special din salcâm şi pin;

-          Vegetaţia higrofilă şi hidrofilă: pipirig, rogoz, papură, stuf lângă mal, nuferi şi irişi în interior.

Fauna:

-          Terestră – este specifică zonei de silvostepă şi pădurilor de stejar: rozătoare (popândău, hârciog, iepure de câmp, bizam) şi cerb, căprioară, păsări;

-          Acvatică: crap;

-          Avifauna: raţe şi gâşte sălbatice, stârci, lăcari, nagâţi.

Rezervaţii naturale:

-          Forestiere: Noroieni, Livada, Foeni;

-          Floristică: Voievozi;

-          Parc dendrologic: Carei;

-          Monumente ale naturii: laleaua pestriţă (pădurile din apropierea localităţii Seini), lăcrămioara (pădurile de stejar de lângă Carei), sadina (element mediteranean localizat pe nisipuri), mixandra sălbatică (specie atlantic – mediteraneană).

  1. 7.      Solurile

-          Zonale: sunt reprezentate de tipuri ce aparţin claselor cernisoluri (care este majoritară), luvisoluri şi cambisoluri;

-          Azonale: clasa protisoluri (aluviosoluri în lunci şi psamosoluri pe nisipuri), hidrisoluri (gleiosoluri şi stagnosoluri în arealele joase), pelisouri (vertisoluri), salsodisoluri (soloneţuri şi solonceacuri pe areale mici în toate câmpiile joase).

  1. 8.      Populaţia

Prin caracteristicile reliefului, Câmpia Someşului este un spaţiu propice populării, din cele mai vechi timpuri până în prezent.

Evoluţia numărului de locuitori este influenţată de:

  • Bilanţul natural: este redus faţă de media naţională (oscilează în jurul valorii de 5 ‰), mai ridicat în unele aşezări rurale;
  • Bilanţul migratoriu:
  • plecări sub formă definitivă în alte regiuni ale ţării (nordul Podișului Transilvaniei) sau externe (populaţia de origine maghiară sau germană);
  • cele mai multe mişcări se înregistrează între mediile rural şi urban.

Densitatea populaţiei:

  • Medie: 107 loc/km2;
  • Valori mari: în lungul văii Someşului 127 loc/km2; contactul dintre câmpia înaltă şi câmpia joasă (122 loc/km2), arealul municipiului Satu Mare;
  • Valori mici (sub 40 loc/km2): arealul dunelor din Câmpia Carei – Valea lui Mihai şi în arealele cu subsidenţă evidentă.
  1. 9.      Aşezările umane

Satele

S-au dezvoltat în lungul principalelor căi de comunicaţie, în lungul văilor şi în locurile înalte neinundabile.

  • După mărime: domină satele mijlocii (500 – 1500 loc.), dar se găsesc şi sate mari (1500 – 4000 loc.), sate foarte mari (peste 4000 loc.) şi sate mici (sub 500 loc.).
  • După structură: sate adunate, cu tendinţă de compactizare a gospodăriilor spre centrul vetrei şi sate tentaculare;
  • După funcţii: sate agricole, industriale, de servicii, mixte.

Oraşele

  • Satu – Mare: peste 100 000 loc, municipiu şi reşedinţă de judeţ, funcţii mixte (administrative, industriale, de servicii – transporturi, turism, comerţ).
  • Sub 25 000 loc: Carei, Valea lui Mihai, Seini, Tăşnad, Ardud (cu profil monoindustrial şi agricol: pomicol şi viticol).

10.  Resursele naturale

-          de suprafaţă: soluri fertile;

-          de subsol: ape de adâncime, termale şi termominerale, cu mineralizaţie slabă, utilizate în scop terapeutic sau turistic; petrol şi gaze naturale (la Carei, Mihai Bravu, Roşiori).

11.  Agricultura

În condiţiile unei subsidenţe active şi ale prezenţei pânzei freatice foarte aproape de suprafaţă, utilizarea terenurilor din Câmpia Someşului în agricultură a ridicat probleme serioase de ameliorare şi îmbunătăţiri funciare. În prezent, în cadrul terenurilor agricole, predomină terenurile arabile (70 %) şi cele pomicole şi viticole (4,6 %).

Cultura plantelor cuprinde:

  • Cereale: peste 60 % (porumb, secară, grâu);
  • Plante tehnice: in, cânepă, dar şi sfeclă de zahăr, floarea soarelui;
  • Legume: în luncile râurilor şi în satele din apropierea oraşelor consumatoare;
  • Leguminoase şi rădăcinoase (cartof);
  • Pomi fructiferi: măr, prun dar şi căpşune;
  • Viţă de vie: centre la Seini, Ardud şi podgoria de pe nisipurile din Câmpia Carei (cu centrele Răteşti, Săcuieni, Valea lui Mihai).

            Creşterea animalelor:

-          se practică în ferme mici şi mijlocii şi se bazează pe cultura plantelor furajere (în special trifoi);

-          se cresc: bovine mari pentru lapte şi carne, porcine, ovine, păsări.

12.  Industria

  • Este concentrată în trei centre: Satu Mare, Carei, Tăşnad;
  • Cuprinde: industria constructoare de maşini, prelucrarea lemnului, ind. uşoară (textilă şi alimentară).

13.  Transporturile

Reţeaua feroviară cuprinde:

-          Magistrala IV, cu punct de frontieră la Halmeu spre Ucraina;

-          Linii secundare care se desprind din nodul feroviar Satu Mare spre diferite direcţii, cea mai importantă fiind spre sud (Oradea – Arad – Timişoara).

Reţeaua rutieră cuprinde:

-          E 58, E 81, E 671 (toate cu un nod rutier la Satu Mare), drumuri naţionale, judeţene, comunale etc.

-          Puncte de frontieră rutieră: Pețea cu Ungaria şi Halmeu cu Ucraina.

Transporturile aeriene: aeroport la Satu Mare

Transporturile speciale: linii de înaltă tensiune, conducte de gaze, petrol etc.

14.  Turismul

  • Resurse naturale: parcul dendrologic de la Carei;
  • Resurse antropice:
  • obictivele istorice de la Lazuri şi Medieşu Aurit, declarate rezervaţii arheologice;
  • cetăţile şi castelele feudale de la Ardud, Medieşu Aurit, Livada, Carei;
  • muzee şi monumente istorice: Satu Mare, Carei;
  • turism balnear şi de agrement: amenajări de acest fel fiind la Satu Mare, Carei, Tăşnad, Valea lui Mihai, Săcuieni.

 

 

 

 

 

 

 

Pagină actualizată la 31 Martie 2012.