Campia de Vest - caracteristici generale

CÂMPIA DE VEST (BANATO - CRIŞANĂ)

-          caracteristici generale -

 

ELEMENTE DE GEOGRAFIE FIZICĂ

 

  1. I.       Date generale

-          Face parte din Depresiunea (Câmpia) Panonică;

-          Are o suprafaţă de 17100 km2 (7 % din suprafaţa ţării);

-          Lăţimea câmpiei este dependentă de configuraţia graniţei şi a reliefului din partea de est;

Limite:

  • N, V, S: graniţa de stat; morfologic, câmpia se extinde dincolo de aceasta;
  • E: limita faţă de Dealurile de Vest, Munţii Zarandului şi Munţii Oaş este reprezentată de curba de nivel de 200 m care marchează în linii generale şi o limită geologică (contactul dintre formaţiunile cuaternare şi cele neogene sau chiar mai vechi, în Munţii Oaş şi Munţii Zarandului);

      Această limită se caracterizează printr-o denivelare de 20...40/60 m față de unităţile deluroase şi de 160...180/200 m față de unităţile montane;

Pe această limită se suprapune şi linia de izvoare situată la contactul dintre dealuri şi câmpie.

  1. II.    Evoluţia paleogeografică şi geologia

Câmpia de Vest se suprapune microplăcii pannonice, al cărui fundament este alcătuit din formaţiuni vechi (şisturi cristaline), acoperite cu depozite mezozoice.

Fundamentul este fracturat de falii majore:

- pe direcţia est – vest (falii carpatice): una trece din sudul Munţilor Plopiş spre vest şi alta pe la nord de Inand (SV de Oradea);

- pe direcţia nord – sud (falii panonice): principala falie panonică, ce separă Depresiunea Pannonică de orogenul Carpaţilor Occidentali trece aproximativ pe la est de Carei, vest de Oradea şi Timişoara;

            Întreg fundamentul apare ca o alternanţă de horsturi şi grabene, formate de numeroase falii secundare cu diferite direcţii.

            Din punct de vedere genetic, Câmpia de Vest este o câmpie acumulativă, formată prin depunerea sedimentelor într-un bazin marin şi apoi lacustru în timpul Miocenului şi Pliocenului: argile, marne, nisipuri, pietrişuri. Geologii numesc aceste depozite cu termenul de Pannonian (de la Depresiunea Panonică), din cauza monotoniei acestora şi dificultăţii separării orizonturilor de diferite vârste.

            Câmpia se definitivează în timpul Cuaternarului:

-          în Pleistocenul mediu şi superior: câmpiile înalte;

-          în Holocen şi Actual: câmpiile joase; odată cu această etapă începe şi modelarea actuală a câmpiei.

Depozitele care apar la zi în Câmpia de Vest sunt de vârstă cuaternară, fiind situate

peste cele pannoniene; sunt reprezentate de: depozite loessoide (în câmpiile înalte), depozite eoliene (în câmpia Carei), depozite aluvionare (în câmpiile joase).

 

III. Relieful

Ca urmare a evoluţiei paleogeografice, din punct de vedere morfometric şi morfografic, relieful Câmpiei de Vest este dispus în trepte, de la est la vest, deosebindu-se: câmpii înalte şi câmpii joase.

Câmpiile înalte:

-          Sunt localizate la contactul cu dealurile şi se mai numesc câmpii subcolinare;

-          Înregistrează altitudini de peste 100 m, până la 180...200 m;

-          Din punct de vedere genetic sunt câmpii piemontane, câmpii de glacis, câmpii de terase;

-          Depozitele de suprafaţă cuprind: nisipuri, pietrişuri, argile, depozite loessoide;

-          Sunt fragmentate de văile râurilor;

Câmpiile joase:

-          Sunt opera acţiunii reţelei hidrografice sub influenţa ariilor de subsidenţă;

-          Sunt câmpii de divagare cu aspect de luncă, cu numeroase urme de albii părăsite, înmlăştiniri (care astăzi sunt desecate);

-          Din punct de vedere genetic sunt câmpii de subsidenţă şi câmpii de divagare;

-          Înregistrează altitudini sub 100 m;

Procesele geomorfologice actuale şi formele de relief create

-          tasarea        pe depozite loessoide        crovuri;

-          deflaţia          pe suprafeţele cu nisipuri         dune de nisip (Câmpia Carei);

-          pluviodenudarea, şiroirea       sectoarele cu pantă uşoară, malurile râurilor şi câmpiile subcolinare         ravene, rigole, ogaşe;

-          torenţialitatea         câmpii înalte         organisme torenţiale;

-          procesele fluviatile (aluvionări, colmatări, despletiri de albii, meandrări)      câmpii joase, lunci        meandre, albii părăsite etc.

-          forme antropice: diguri, canale, drenuri, deblee, ramblee, terasări, nivelări de dune, baraje etc.

Unităţi şi subunităţi de relief

  1. 1.      Câmpia Someşului:

-          Câmpia Înaltă a Someşului: Câmpia Ardudului, Câmpia Tăşnadului, Câmpia Sălacea – Roşiori;

-          Câmpia Joasă a Someşului

-          Câmpia Carei, Câmpia Ierului, ambele – câmpii joase

  1. 2.      Câmpia Crişurilor:

-          Câmpii înalte: Câmpia Bihariei, Câmpia Miersigului, Câmpia Călacei (Cermeiului);

-          Câmpii Joase: C. Salontei, C. Crişului Alb, C. Crişului Negru, C. Socodor, C. Teuzului, C. Santăului.

  1. 3.      Câmpia Banatului:

3.1  Câmpia Mureşului:

-          Câmpia Vingăi, Câmpia Aradului, Câmpia Nădlacului, Câmpia Jimboliei (câmpii înalte,

-          Câmpia Arancăi (câmpie joasă)

3.2.                        Câmpia Bârzavei: C. Buziaşului, C. Tormacului, C. Gătaiei, C. Moraviţei (Câmpii înalte);

3.3.                        Câmpia Timişului,    

3.4.                        Câmpia Lugojului, ambele – câmpii joase

 

 

 

 

 

 

IV. Clima

  1. 1.      Factorii genetici ai climei: clima este temperat – continentală moderată, fiind influenţată de:

-          Circulaţia maselor de aer: predominante sunt masele de aer oceanice (din vest) şi submediteraneene (din SV);

-          Carpaţii: manifestă rol de obstacol în calea maselor de aer nordice şi estice (de aceea viscolele sunt foarte rare) şi facilitează advecţia maselor de aer şi o intensă activitate frontală ceea ce determină nebulozitate mare şi precipitaţii abundente;

-          Relieful plat de câmpie: determină dispunerea relativ uniformă a elementelor climatice;

-          Desfăşurarea în latitudine (pe cca 350 km) determină o diferenţă în repartiţia radiaţiei solare, rezultând şi variaţia temperaturii medii anuale de la sud (110C) la nord (90C);

  1. 2.      Caracteristici climatice generale:

-          Veri relativ călduroase, lipsite de intervale de uscăciune şi secete excesive;

-          Ierni fără geruri persistente şi intense;

  1. 3.      Principalele elemente climatice:

3.1  Temperatura:

-          Temperatura medie anuală scade de la sud (110C în Câmpia Banatului) la nord (9...100C în Câmpia Crişurilor şi a Someşului);

-          Temperatura medie a iernii: -1...-30C; se pot atinge şi valori de – 300C;

-          Temperatura minimă absolută: - 30,90C la Lugoj (24 ian. 1942);

-          Temperatura medie a verii: 20...220C;

-          Temperatura maximă absolută: 42,50C la Jimbolia (1 iulie 1950);

3.2  Precipitaţiile:

-          Precipitaţiile medii anuale: 550 mm (în vest) şi 700 mm (în est);

-          Cantitatea medie lunară variază între 80...100 mm în lunile de vară (mai – august) și 40 mm (februarie);

-          Ninsoare: 20 zile/an;

3.3  Vânturile:

-          Vânturile de Vest, Austrul; Coşava, Muşavăţul (în Câmpia Banatului);

-          Viteza medie: 3 m/s, maxima 27 m/s.

 

  1. V.    Apele

 

  1. 1.      Râurile principale sunt alohtone şi au un caracter transversal:

-          Izvorăsc din Carpaţi: Tur, Someş, Barcău, Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb, Mureş, Bega, Timiş, Pogăniş, Bârzava;

-          Izvorăsc din Dealurile de Vest: Ierul, Bega Veche, Moraviţa;

Râurile autohtone sunt mici, îşi au obârşia în câmpiile înalte: Apa Mare, Aranca, Bega Mică, Timişul Mort;

      Debitele:

-          sunt mari la râurile alohtone (peste 100 m3/s): Mureş, Someş, Timiş, Crişuri;

-          sunt mici la râurile autohtone: 5...10 m3/s.

Tipul de regim hidrologic este pericarpatic vestic, caracterizat prin viituri de iarnă 

(provenite din topirea parțială a zăpezii), ape mari de primăvară, viituri de vară; se produc revărsări mai ales în câmpiile de subsidenţă; de aceea s-au realizat lucrări hidroameliorative (canalizarea şi indiguirea râurilor mari).

            Sistemele hidrografice principale:

-          grupa de vest: Someşul (cu Turul şi Crasna), Crişurile (cu Ier, Barcău, Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb), Mureş, Bega;

-          grupa de sud-vest: Timişul cu Bârzava şi Moraviţa.

  1. 2.      Lacurile sunt:

-          naturale: de meandru şi cursuri părăsite, interdunare, de crovuri;

-          antropice: iazuri, heleştee, de agrement şi cură (Peţea, 1 Mai, Felix).

  1. 3.      Apele subterane:

-          Ape freatice: sunt foarte extinse şi cu productivitate mare în lunci şi câmpiile joase, unde, în perioadele umede ies la suprafață; sunt cantonate în nisipurile şi pietrişurile din lunci, în conurile de dejecţie şi în pânzele aluviale;

-          Apele de adâncime:

  • sunt cantonate în toate formaţiunile permeabile, inclusiv în cristalinul fisurat, la adâncimi între 60 şi peste 2000 m;
  • mai exploatate sunt cele din stratele cuaternare şi pannoniene;
  • dintre cele termale, apele din structurile mezozoice au o largă utilizare antropică; sunt cantonate pe aliniamentele de falii.

 

VI.  Elemente biopedogeografice

Vegetaţia:

-          Silvostepă: în câmpiile joase; ca urmare a activităţilor antropice pădurea a dispărut aproape complet din silvostepă şi uneori apar elemente de stepă;

-          Păduri de stejar: în câmpiile înalte şi la nord de Crasna; predomină cerul (Qvercus cerris) şi gârniţa (Qvercus frainetto); local apar stejarul pedunculat (Qvercus robur) sau alte foioase;

-          Zăvoaie (păduri de luncă): plop şi salcie;

-          Vegetaţie de mlaştină şi palustră (de baltă): trestie, rogoz, răchitişuri, stuf, papură;

-          Vegetaţie psamofilă (de nisipuri): Câmpia Carei – Valea lui Mihai;

-          Vegetaţie endemică: nufărul termal (Nymphaea lotus thermalis - relicvă din Terţiar), în apele calde ale lacului şi pârâului Peţea.

Fauna:

-          În Stepă şi silvostepă: rozătoare (popândău, hârciog, iepure de câmp) şi păsări (prepeliţa, potârnichea, dropia);

-          În păduri de stejar: căprioara, iepurele, veveriţa, vulpea, cerbul lopătar, păsări;

-          Elemente mediteraneene (de obicei termofile): broasca ţestoasă de uscat;

-          Fauna piscicolă: mreană, crap, lipan, clean.

Solurile:

-          Predomină molisolurile (cernoziom cambic, cernoziom tipic, cernoziom argiloiluvial – specifice silvostepei) şi argiluvisolurile (brun argiloiluvial, brun luvic, luvisol albib – specifice pădurilor);

-          Soluri intrazonale: hidrisoluri, salsodisoluri, vertisoluri, psamosoluri, aluvisoluri.

 

  1. VII.          Resursele naturale

-          Hidrocarburi: petrol şi gaz petrolifer (asociat petrolului):

  • la sud de Mureş: Variaş, Zădăreni, Pecica, Orţişoara, Satchinez, Biled;
  • între Mureş şi Crişu Repede: Turnu;
  • la nord de Crişul Repede: Borş, Marghita, Carei.

-          Cărbuni: lignit în estul Câmpiei Lugojului la Sinersig şi Cireşu;

-          Ape termale:

  • pe falii, interceptate de foraje de mare adâncime;
  • apar pe aliniamentul localităţilor Satu Mare – Carei – Valea lui Mihai – Săcuieni – Oradea – Băile Felix – Salonta – Arad – Timişoara;

-          Ape minerale reci, cu compoziţie chimică diferită apar în numeroase localităţi, fiind exploatate doar în câteva (de ex. Lipova, Buziaş);

-          Roci de construcţie: balast (balastiere sunt pe marile râuri), argilă, loess.

 

ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ ŞI GEOGRAFIE ECONOMICĂ

 

  1. VIII.       Populaţia

Câmpia de Vest se suprapune în cea mai mare parte peste judeţele Timiş, Arad, Bihor, Satu-Mare şi suprafeţe mici din judeţele Caraş-Severin şi Maramureş. Din punct de vedere al regiunilor de dezvoltare, se suprapune peste regiunile de vest şi nord – vest.

Din totalul locuitorilor judeţelor, câmpiei îi revin 1,8 mil. locuitori (mai puţin de 10 % din populaţia ţării).

Evoluţia numărului de locuitori este influenţată de bilanţul natural şi bilanţul migratoriu.

Bilanţul natural:

  • Prezintă valori reduse (- 2.....+ 4 ‰) din cauza unei natalităţi reduse şi a unei mortalităţi ridicate;
  • Populaţia tânără migrează spre oraşe, prin urmare bilanţul natural prezintă valori mai ridicate la oraşe (+ 5...+ 9 ‰);

Bilanţul migratoriu:

-          Intern:

  • de la sat la oraş: după 1960 s-a înregistrat un exod rural masiv, determinat de dezvoltarea industrială a oraşelor; se menţine şi în prezent, dar în proporţii mai reduse;
  • de la oraş la sat: s-a accentuat după anul 1990, fiind susţinut de persoanele în vârstă şi șomeri, din cauza restructurării industriei sau retrocedării proprietăţilor (se numeşte migraţie de reîntoarcere);

-          Extern: este activ atât temporar (ca forţă de muncă), cât şi definitiv.

Densitatea populaţiei:

  • în medie este de aprox. 105 loc/km2;
  • 100...500 loc/km2 în arealele urbane; Timişoara: 2000 loc/km2;
  • 75...100 loc/km2 în oraşele mici, la contactul dintre câmpiile înalte şi câmpiile joase, în lungul marilor râuri;
  • Sub 50 loc/km2 în mediul rural, în câmpiile joase, mlăştinoase;
  • Provincii istorice:  Banat 63 loc/km2, Crişana şi Maramureş 80 loc/ km2.

Structura populaţiei:

  1. 1.      Pe grupe de vârstă şi sex:
  • 20 – 60 ani: 51 %
  • sub 20 ani: 31 %
  • peste 60 ani: 18 %
  1. 2.      Structura naţională:

-          români: 82% în Banat şi 69 % în Crişana şi Maramureş;

-          de la sud spre nord se reduc arealele cu germani şi creşte ponderea populaţiei de naţionalitate maghiară;

  1. 3.      Structura confesională:

-          în sud se constată o dominanţă a ortodocşilor, alături de alte culte;

-          cu cât avansăm spre nord, ponderea ortodocşilor scade în favoarea cultului catolic (romano şi greco-catolic) şi a celui protestant (reformaţi, penticostali, baptişti, adventişti);

  1. Structura forţei de muncă (populaţie activă): după 1990 s-a constatat:

-          o reducere a populaţiei ocupate în industrie şi o creştere a celei ocupate în agricultură şi silvicultură, precum şi în servicii;

-          o reducere a ponderii populaţiei masculine din totalul populaţiei active şi o creştere a populaţiei active feminine, valorile fiind în prezent aproximativ egale;

  1. Structura pe medii: puţin peste 50% populaţie urbană.

 

IX. Aşezările umane

 

Istoric:

-          S-a constat o continuitate a aşezărilor umane, urmele arheologice dovedind prezenţa unor aşezări încă din vremea dacilor liberi şi a formării primelor voievodate;

-          Există o atestare documentară timpurie (sec. XII - XV).

Aşezările rurale

  1. 1.      După structură:

-          Sate adunate, fie cu trama stradală dreptunghiulară, fie radiar – concentrică, prezente în general în câmpiile joase;

-          Sate compacte: în Banat;

-          Sate răsfirate: în câmpiile subcolinare, câteva în Câmpia Crişurilor.

  1. 2.      După mărimea demografică:

-          Sate mici şi mijlocii în câmpiile subcolinare, Câmpia Valea lui Mihai;

-          Sate mijlocii şi mari în Câmpia Timişului, Câmpia Vingăi;

-          Sate foarte mari: Câmpia Jimboliei, Câmpia Valea lui Mihai, Câmpia Crişurilor.

  1. 3.      După funcţii:

-          Predomină satele agrare;

-          Funcţii agrar – industriale;

-          Funcţii de servicii şi rezidenţiale (în jurul oraşelor din Banat).

Aşezările urbane

            În Câmpia de Vest sunt 24 de oraşe, dintre care 7 au apărut după recensământul din 2002.

Istoric: majoritatea oraşelor actuale sunt menţionate documentar în sec. XII – XIV, remarcându-se: Oradea (1113), Arad (1156), Timişoara (1212), Satu Mare (1213).

Repartiţia geografică:

  • în Câmpia Banatului: Timişoara, Arad, Curtici, Nădlac, Pecica, Sânnicolau Mare, Jimbolia, Recaş, Deta, Ciacova, Gătaia; Lipova, Lugoj, Buziaş (la contactul cu dealurile);
  • în Câmpia Crişurilor: Oradea, Salonta, Chişineu – Criş, Pâncota, Ineu, Sebiş;
  • în Câmpia Someşului: Satu Mare, Ardud, Seini, Carei, Valea lui Mihai, Săcuieni, Tăşnad; Marghita (la contactul cu dealurile).

Mărimea demografică:

-          peste 300 000 loc: Timişoara;

-          200 000 – 300 000 loc.: Oradea;

-          100 000 – 200 000 loc.: Satu Mare, Arad;

-          25 000 – 50 000 loc.: Lugoj;

-          toate celelalte oraşe înregistrează o populaţie sub 25 000 loc, unele chiar sub 10 000 loc.

Funcţiile oraşelor:

-          funcţii complexe: oraşele mari;

-          funcţii specializate/ mixte: celelalte oraşe.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1. X.    Agricultura

 

Modul de utilizare a terenurilor:

  • teren agricol: arabil (76 – 90 %), păşuni 2 %, fâneţe 3 %, viţă de vie 1 %, livezi 0,5 %;
  • aşezări şi căi de comunicaţie: 4 %;
  • păduri: 4 %;
  • ape: 1,5 %.

Lucrări de îmbunătăţiri funciare: irigaţii, îndiguiri, desecări, ameliorarea unor soluri, amenajarea bazinelor hidrografice.

Cultura plantelor:

  • Cereale: grâu (câmpiile înalte), porumb (câmpiile joase), secară, orz de toamnă, ovăz, orez;
  • Plante tehnice: floarea soarelui, inul pentru ulei, sfecla de zahăr, ricin pentru ulei şi industria farmaceutică, cânepa (în Câmpia de Vest se obţine cea mai mare pondere din producţia ţării), sorg pentru mături;
  • Legume: se cultivă în luncile râurilor şi în jurul marilor oraşe (sere, solarii);
  • Viticultura: podgoriile Aradului, Giarmata, Buziaşului, Teremia Mare, Valea lui Mihai – Carei;
  • Pomicultura: meri, peri, caişi, piersici (livezi importante).

Creşterea animalelor:

  • Deţine 40 % din producţia agricolă;
  • Se cresc: bovine, porcine, ovine, cabaline, păsări;
  • Se practică: sericicultura (creșterea omizilor de mătase – în Câmpia Banatului) şi apicultura (în Câmpia Carei – zona cu salcâm).

Industria de prelucrare a materiei prime agricole:

-          Se prelucrează bumbac, in, lână, cânepă, mătase artificială şi naturală, pieile animalelor;

-          Se fabrică tricotaje şi confecţii, încălţăminte, produse de marochinărie şi blănuri;

-          Centre mari: Oradea, Carei, Salonta, Timişoara, Arad, Satu Mare.

 

XI. Industria

 

Factorii care au contribuit la fixarea şi dezvoltarea unor ramuri industriale în diferite centre au fost:

  • existenţa unor tradiţii meşteşugăreşti;
  • prelucrarea unor materii prime agricole (plante şi animale) locale;
  • folosirea directă, datorită posibilităţilor lesnicioase de transport a unor materii prime din unităţile de deal şi munte învecinate;
  • legături intense cu alte regiuni alte ţării, dar şi cu ţările din occident datorită căilor de transport;
  • existenţa unor resurse de subsol proprii.
  1. Ind. energiei electrice: termocentrale sunt la Oradea (cea mai mare, foloseşte cărbuni din Dealurile de Vest), Satu Mare, Arad, Timişoara, Lugoj;
  2. Ind. metalurgiei neferoase: se produce alumină la Oradea pe baza bauxitei extrase din Munţii Pădurea Craiului;
  3. Ind. constructoare de maşini: se produc utilaje pentru alte industrii la Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, aparatură electrică şi electrotehnică la Timişoara, vagoane la Arad, maşini de gătit la Satu Mare.
  4. Ind. chimică:

-          Rafinărie: Timişoara;

-          Lacuri, vopsele, săpunuri, detergenţi, îngrăşăminte chimice: Oradea, Arad, Timişoara;

  1. 5.      Ind. de prelucrare a lemnului:

-          Mobilă: oraşele mari;

-          Plăci aglomerate: Sânnicolau Mare;

-          Parchet: Satu Mare;

-          Chibrituri şi rechizite şcolare din lemn: Timişoara.

  1. Ind. materialelor de construcţie: produce prefabricate din beton şi ceramică în oraşele mari.

 

  1. XII.          Căile de comunicaţie şi transporturile

 

Cele feroviare şi rutiere sunt dispuse:

  • Longitudinal: o cale ferată  principală şi o şosea (DN 19) care leagă marile oraşe; acestea reprezintă un segment din „inelul circumcarpatic” (Gr. Posea, 1996);
  • Transversale:
  • magistralele feroviare:

       I.            Bucureşti – Timişoara cu punct de frontieră la Stamora – Moraviţa (spre Serbia);

    II.            Bucureşti – Arad cu punct de frontieră la Curtici (spre Ungaria);

 III.            Bucureşti – Oradea cu punct de frontieră la Episcopia Bihorului (spre Ungaria);

 IV.            Bucureşti – Satu Mare cu punct de frontiră la Halmeu (spre Ucraina).

  • Drumuri europene: E 70 (punct de frontieră Stamora – Moraviţa), E68 (Nădlac), E 60 (Borş).

Transporturi aeriene: aeroporturi la Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare;

Transporturi fluviale: canalul navigabil Bega (singurul de pe râurile interioare ale României).

 

  1. XIII.       Turismul
  2. 1.      Resurse turistice naturale:

-          Rezervaţiile de la Băile 1 Mai;

-          Apele termale (în jurul Oradei, Salonta), apele minerale (Tinca, Buziaş, Lipova);

-          Parcul dendrologic de la Carei;

  1. 2.      Resurse turistice antropice:

-          Oraşele Oradea, Arad, Lipova, Timişoara, Satu Mare;

-          Staţiunile balneo – climaterice Băile Felix, Băile 1 Mai, Băile Lipova, Buziaş;

-          Complexele piscicole de la Cefa şi Inand;

-          Ruinele unor cetăţi vechi, castele feudale, biserici şi mănăstiri;

-          Podgoriile Pâncota, Aradului etc.

 

 

 

 

 

 

Pagină actualizată la 29 Martie 2014.