Centrul de Studii Turco-Otomane, organizat în 1993, are la origine Laboratorul de Studii Otomane înființat în 1985 pe lângă Facultatea de Istorie a Universității din București. Scopul său este acela de a oferi un cadru instituționalizat cercetărilor interdisciplinare cu privire la istoria și civilizația popoarelor turcice, ca și la relațiile lor cu poporul român. Pentru aceasta, centrul grupează nu numai cadre didactice și studenți ai Universității din București și ai Facultății de Arhivistică a Academiei de Poliție “Al. I. Cuza”, ci și cercetători din institutele de specialitate ale Academiei Române, muzeografi, arhiviști și profesori din învățământul preuniversitar. De asemenea, centrul are legături de colaborare cu instituții de profil din străinătate, care au permis specialiștilor săi efectuarea mai multor stagii de cercetare sau documentare în Turcia, ca și în alte țări.
Activitatea din cadrul centrului cuprinde o componentă de pregătire doctorală asigurată de profesor dr. Mihai Maxim (și care include și aprofundarea cunoștințelor referitoare la limba și paleografia turco-osmană), cât și organizarea de ședințe de comunicări științifice. În continuarea celor două volume din “Caietele Laboratorului de Studii Otomane”, centrul are sub tipar volumul “Romano-Turcica”.
Centrul de Studii Turco-Otomane dispune de un sediu în cadrul Facultății de Istorie (sala 7) și de o bibliotecă proprie, alcătuită prin donații și schimburi de publicații, care cuprinde actualmente circa 1500 de volume.
