Codul de etica al Universitatii din Bucuresti

Art. 1. Universitatea din Bucureşti asigură membrilor săi libertate academică deplină, protejându-i împotriva ingerinţelor, presiunilor şi constrângerilor politice, religioase, economice etc., precum şi împotriva cenzurii, manipulărilor şi persecuţiilor, în condiţiile în care aceştia respectă standardele ştiinţifice, legale şi etice, dând dovadă de responsabilitate profesională.
 a. Rezultatele cercetărilor întreprinse de membrii universităţii nu trebuie modificate, ascunse ori negate nici chiar atunci când ele lezează unele ideologii şi credinţe, provocând reacţii adverse şi presiuni din partea reprezentanţilor acestora.
 b. Datoria morală a obiectivităţii ştiinţifice îi obligă pe membrii universităţii să respingă ideea „fabricării” sau denaturării rezultatelor cercetării chiar dacă aceasta le-ar fi sugerată de finanţatorii direcţi reprezentaţi prin puterea de stat sau diverse structuri private.
 c. Libertatea academică nu trebuie folosită însă drept argument pentru respingerea criticilor ştiinţifice şi etice, îndreptăţite şi necesare în evoluţia activităţilor de cercetare ale oricărei ramuri de ştiinţă.
 d. În spaţiul intelectual laic, care este Universitatea din Bucureşti, nimeni nu are dreptul să impună altora, sub nici o formă, credinţe religioase, ataşamente politice sau alte categorii de convingeri, care pot constitui doar probleme private ale fiecăruia dintre membrii instituţiei.
 e. Universitatea din Bucureşti protejează dreptul la confidenţialitate al membrilor săi (studenţi, profesori, personal tehnic etc.), în toate problemele ce ţin de viaţa lor privată, furnizând informaţii referitoate la aceasta , doar cu aprobarea decanatului şi a rectoratului şi numai când cererile sunt îndreptăţite.

Art. 2. Universitatea din Bucureşti recunoaşte dreptul membrilor săi la autonomie personală, asigurând în acest sens condiţiile necesare pentru ca aceştia să-şi aleagă în mod liber programele de studiu şi de cercetare, oportunităţile şi nivelurile de pregătire pe care le consideră adecvate pentru carierele academice şi profesionale proprii.
 a. Pentru ca autonomia personală să fie reală, Universitatea pune la dispoziţia publicului larg şi a membrilor comunităţii academice proprii toate informaţiile importante privind programele de studii şi de cercetare, structura instituţiei, standardele universitare, concursurile de admitere, competiţiile de obţinere a grant-urilor, concursurile de ocupare a posturilor vacante, corpul profesoral, baza materială, serviciile sociale etc.
 b. Informaţiile specifice, menţionate la aliniatul a., se publică în timp util, sub diverse forme, incluzând şi paginile web ale universităţii.

Art. 3. Dreptatea şi echitatea constituie valori pe care Universitatea din Bucureşti le promovează cu consecvenţă, adoptând întotdeauna, pentru toţi membrii săi, atitudini corecte şi respingând cu hotărâre discriminarea şi exploatarea, indiferent de caracterul mai direct sau mai subtil în care s-ar produce acestea.
 a. Discriminarea sau tratarea inegală a persoanelor, bazată explicit ori implicit pe criterii extraprofesionale precum rasa, etnia, religia, convingerile politice etc., aduce atingeri inacceptabile drepturilor acestora şi perturbă grav egalitatea de şanse, motive pentru care este interzisă, indiferent de formele în care se manifestă.
 b. Principiul dreptăţii şi echităţii presupune, de asemenea, că dreptul nediscriminării pe criterii rasiale, etnice, religioase, politice etc., nu poate şi nu trebuie folosit astfel încât să provoace discriminări inverse.
 c. Toţi membrii universităţii, indiferent de poziţia pe care o ocupă în ierarhia acesteia, sunt obligaţi să adopte, în orice împrejurare, atitudini adecvate pentru eliminarea conflictelor de interese, care pot afecta sensibil judecăţile, evaluările şi deciziile diverselor persoane şi structuri organizatorice, ducând la practici inavuabile precum favoritismul şi nepotismul, pe de o parte, şi persecuţia şi răzbunarea, pe de alta. Conflicte de interese care constituie încălcări ale eticii universitare, pot apărea în situaţiile: când printre membrii comisiilor de admitere, licenţă, disertaţie, doctorat, acordare de granturi, angajare, promovare etc., există şi evaluatori care sunt rude de gradul I sau II cu unii dintre candidaţii evaluaţi; când o persoană are roluri multiple susceptibile de a-i altera obiectivitatea fiind de exemplu, în acelaşi timp, membru al unei echipe de cercetare care solicită finanţare şi evaluator al proiectului respectiv; când un membru al universităţii participă la negocieri comerciale cu firme sau organizaţii în care are interese materiale; când colaborările şi angajamentele externe ale unor membri ai corpului didactic şi administrativ al Universităţii împiedică îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor înscrise în statele de funcţii şi fişele posturilor pe care le ocupă etc.
 In asemenea situaţii şi în altele de natură să ducă la conflicte de interese, membrii Universităţii din Bucuresti se vor recuza din respectivele roluri şi funcţii.
 d. Toţi membrii universităţii au obligaţia morală de a preveni şi combate, în toate împrejurările, corupţia care, generând favoritism, inechitate, nedreptate, suspiciune, neîncredere şi adversitate, slăbeşte coeziunea şi sentimentul apartenenţei, viciază climatul universitar în ansamblul său şi aduce prejudicii grave imaginii instituţiei. Universitatea, ca instituţie, sancţionează sever darea şi luarea de mită (în bani, servicii etc.), traficul de influenţă şi orice alte acţiuni care duc la obţinerea unor avantaje nemeritate, de către unii candidaţi la concursurile de admitere în facultăţi, la concursurile de ocupare a posturilor didactice, de cercetare şi tehnice, la competiţiile de obţinere a granturilor de cercetare etc.
 e. Universitatea adoptă, prin structurile şi membrii săi, o atitudine fermă de prevenire a abuzului de putere, pe de o parte şi a abuzului de încredere, pe de alta.
 f. Pentru ca principiul dreptăţii şi echităţii să-şi păstreze validitatea şi eficienţa este necesar ca prezumţia de nevinovăţie să nu fie niciodată înlocuită cu opusul ei, prezumţia de vinovăţie.

Art. 4. Universitatea din Bucureşti recunoaşte şi recompensează meritul individual sau de grup care include pe de o parte creativitatea, performanţa şi eficienţa, iar pe de altă parte, dedicaţia faţă de profesie şi ataşamentul faţă de instituţie.
 a. Meritul studenţilor se apreciază pe baza rezultatelor obţinute la examene, lucrări de control, teste; la seminare şi lucrări de laborator; la concursuri profesionale; la cercuri ştiinţifice; în acţiuni civice etc.
 b. Meritul cadrelor didactice şi cercetătorilor se stabileşte în funcţie de calitatea cursurilor şi seminarilor; de calitatea lucrărilor publicate; de granturile de cercetare câştigate; de aprecierea studenţilor; de aportul la dezvoltarea facultăţii; de contribuţia la sporirea prestigiului instituţiei şi specialităţii pe care o serveşte etc.
 c. Meritul membrilor structurilor de conducere se stabileşte, cu precădere, în funcţie de eficienţa managementului academic; de nivelul standardelor profesionale şi morale ale instituţiei; de aprecierile studenţilor,
 subordonaţilor şi forurilor de conducere ierarhic superioare etc.

Art. 5. Profesionalismul este o valoare etică esenţială pe care Universitatea din Bucureşti o cultivă cu consecvenţă în rândul membrilor săi, prin iniţierea unor programe academice apte să contribuie semnificativ la sporirea cunoaşterii ştiinţifice, şi la pregătirea unor specialişti competitivi; prin recunoaşterea şi recompensarea rezultatelor de excelenţă atât la profesori şi cercetători, cât şi la studenţi şi persoane cu atribuţii manageriale şi administrative; prin descurajarea diletantismului şi imposturii etc.
 a. Universitatea din Bucureşti încurajează, recunoaşte şi recompensează profesionalismul cadrelor didactice şi cercetătorilor care manifestă competenţă în îndeplinirea tuturor sarcinilor profesionale, solidaritate colegială şi loialitate competiţională, dedicându-se fără rezerve carierei academice, identificându-se cu specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea şi asumându-şi obligaţia morală de a contribui semnificativ la pregătirea temeinică a studenţilor.
 b. Universitatea din Bucureşti apreciază pozitiv ataşamentul şi fidelitatea celor care îşi construiesc cea mai mare parte sau întreaga carieră academică în serviciul ei, şi dezaprobă atitudinea celor care o folosesc doar ca pe o „sinecură de titlu şi status” , făcând o distincţie netă între persoanele care servesc instituţia şi cele care se servesc de ea.
 c. Universitatea din Bucureşti recunoaşte şi recompensează meritele acelora dintre membrii săi care sunt invitaţi să predea ori să facă cercetare în alte instituţii din ţară şi străinătate, dar veghează, în acelaşi timp, ca durata stagiilor de activitate exterioară, să nu prejudicieze pregătirea studenţilor, dezvoltarea cercetării şi dezvoltarea generală a propriei instituţii.
 d. Universitatea din Bucureşti veghează ca toţi membrii săi care fac cercetare, dezvoltând cunoaşterea în domeniile lor de interes, să dovedească integritate şi competenţă, să respecte standardele profesionale, să recunoască aportul altor persoane şi instituţii la cercetarea întreprinsă, să evite conflictele de interese, să răspundă exigenţelor morale şi legale ale cercetării, să accepte dezbaterile critice privitoare la rezultatele obţinute şi să manifeste, întotdeauna, onestitate şi corectitudine intelectuală.

Art. 6. Onestitatea şi corectitudinea intelectuală sunt valori etice promovate cu fermitate de Universitatea din Bucureşti, întrucât în absenţa lor, dreptul la proprietate intelectuală şi evaluarea corectă a performanţelor studenţilor, cadrelor didactice şi tuturor celorlalţi angajaţi ar avea de suferit din cauza unor practici inacceptabile precum copiatul, plagiatul, „fabricarea” rezultatelor cercetărilor, tentativele de corupere etc.
 a. Copiatul şi orice altă formă de înşelăciune care are loc în timpul examinării, ca şi facilitarea copierii şi oricăror altor forme de înşelăciune sunt interzise şi sancţionate atunci când totuşi se produc.
 b. Plagiatul,  sau însuşirea de către un autor a rezultatelor muncii altui autor (indiferent dacă este vorba de reproducerea exactă a unui text sau de reformularea unei idei cu adevărat originale), fără ca aceste din urmă să fie menţionat ca sursă a textului sau ideii respective, constituie o fraudă intelectuală şi se sancţionează în conformitate cu gravitatea pe care o prezintă.
 c. Fabricarea datelor prin inventare, improvizare, modificare şi citare de surse false, încalcă principiul onestităţii şi corectitudinii intelectuale, fiind dezavuată şi sancţionată potrivit gravităţii, în fiecare caz în parte.
 d. Tentativele de corupere spre fraudă sunt sancţionate ca şi fraudele.

Art. 7. Transparenţa, ca principiu etic succeptibil să contribuie la asigurarea egalităţii de şanse în competiţie şi accesului echitabil la resurse, este practicată şi cultivată în Universitatea din Bucureşti prin punerea la dispoziţia celor interesaţi – membri ai comunităţii academice, candidaţi, absolvenţi, public – a tuturor informaţiilor pe care aceştia sunt îndreptăţiţi să le primească, în cantităţi suficiente şi de o calitate ireproşabilă.
 a. Universitatea din Bucureşti asigură transparenţa cu privire la condiţiile şi regulile de desfăşurare a concursurilor de admitere, de licenţă, de disertaţie, de doctorat etc., a
 concursurilor de ocupare a posturilor, a evaluărilor periodice ale angajaţilor, a interviurilor şi examenelor de promovare, precum şi cu privire la orice alte informaţii legate de criteriile de evaluare, aplicarea acestora, desfăşurarea concursurilor, obligaţiile posturilor pe care candidaţii şi le adjudecă în urma concursurilor etc.
 b. Universitatea din Bucureşti asigură transparenţa totală cu privire la fondurile pe care ea însăşi, dar şi alte instituţii publice din ţară şi din străinătate, firme, fundaţii, persoane fizice etc. le acordă pentru dezvoltarea activităţilor de învăţământ cercetare şi administrare. Transparenţa se referă nu numai la sumele acordate, ci şi la modul şi eficienţa utilizării lor în concordanţă cu obiectivele şi normele incluse în proiectele pe baza cărora au fost obţinute.
 c. Universitatea din Bucureşti recomandă cadrelor didactice şi cercetătorilor săi să menţioneze în lucrările lor sprijinul material pe care l-au primit din partea ei şi/sau a oricărui alt sponsor, pentru realizarea lucrărilor respective.

Art. 8. Responsabilitatea este promovată de Universitatea din Bucureşti atât în dimensiunea profesională, cât şi în cea civică, pe de o parte, prin orientarea programelor de studii şi de cercetare către nevoile societăţii, iar pe de altă parte, prin solicitarea respectării de către membrii săi a standardelor etice şi profesionale în toate împrejurările, inclusiv în cele în care reprezintă public instituţia.
 a. Responsabilitatea  nu exclude dreptul membrilor universităţii de a formula critici publice – în şedinţe de catedră şi de Consiliu; în şedinţe ale Senatului Universităţii; în întruniri studenţeşti etc. – privitoare la încălcarea unor standarde legale etice, ştiinţifice sau pedagogice, dacă respectivele critici sunt întemeiate şi susţinute cu probe.
 b. Responsabilitatea presupune abţinerea membrilor comunităţii academice de a formula public opinii care ar putea fi interpretate drept încercări de dezinformare, calomnii sau denigrări ale unor programe şi/sau persoane din propria instituţie.

Art. 9. Respectul şi toleranţa se numără printre valorile morale pe care Universitatea din Bucureşti le cultivă constant, în scopul creării şi întreţinerii unui climat favorabil unor relaţii pe cât posibil armonioase, echilibrate şi raţionale între diferitele grupări şi diferiţii membrii a comunităţii sale academice. Aceasta înseamnă că nimeni nu are dreptul să aducă atingeri demnităţii celorlalţi; că limbajele suburbane, jignitoare, ireverenţioase sau vulgare sunt indezirabile; că umilirea, intimidarea, ameninţarea şi atacul la persoană sunt inacceptabile; că exploatarea şi hărţuirea, sub orice formă de manifestare, sunt condamnabile; că intoleranţa, mai ales cea bazată pe diferenţele fireşti dintre oameni, constituie o încălcare gravă a celor mai elementare norme morale şi că neînţelegerile, disputele şi conflictele inerente trebuie rezolvate exclusiv pe calea dialogului şi dezbaterilor civilizate, utilizând argumente raţionale, concordante cu realitatea şi orientate întotdeauna către diminuarea ori stingerea acestora.
 a. Universitatea din Bucureşti condamnă hărţuirea în înţelesul ei general de comportament „degradant, intimidant sau umilitor care urmăreşte sau duce la afectarea gravă a capacităţii unei persoane de a-şi desfăşura în mod firesc activităţile profesionale şi de studiu sau de a-şi exercita drepturile”, indiferent de formele în care s-ar putea manifesta acesta.
 b. Hărţuirea sexuală, una dintre formele de hărţuire cu posibilitate mai ridicată de producere, este strict monitorizată şi sever sancţionată în Universitatea din Bucureşti, cu atât mai mult cu cât situaţiile cu adevărat grave, capătă grade de notorietate care exclud posibilitatea erorilor de apreciere.
 c. Hărţuirea cauzată de rivalitatea pentru putere, este şi trebuie să fie, o preocupare atentă a tuturor membrilor şi a tuturor structurilor organizatorice ale Universităţii din Bucureşti, întrucât are un potenţial mare de perturbare a activităţilor profesionale şi poate fi camuflată de numeroasele acţiuni, aparent principiale, mai tranşante ori mai subtile ale grupurilor de interese.
 d. Hărţuirea de orice fel, exercitată de către persoane cu funcţii ierarhice superioare, asupra altora situate pe trepte inferioare ale ierarhiei universitare, implică şi abuzul de putere, ceea ce constituie o circumstanţă agravantă şi determină creşterea severităţii sancţiunilor pe care le adoptă Universitatea din Bucureşti în astfel de cazuri.
 e. Comportamentul insultător, manifestat prin expresii injurioase, umilitoare, intimidante etc. este inacceptabil şi contrar eticii comunităţii academice, indiferent de poziţiile ierarhice ale celor implicaţi, el putând degenera în abuz de putere, când se exercită asupra inferiorilor ierarhici, sau în hărţuire când se repetă asupra aceleeaşi persoane sau asupra aceluiaşi grup de persoane.

Art. 10. Bunăvoinţa este o normă etică dezirabilă pe care Universitatea din Bucureşti o cultivă şi o practică în toate domeniile de activitate şi în toate împrejurările în care nu sunt încălcate normele legale şi etice. Aceasta înseamnă că atât recunoaşterea şi recompensarea celor merituoşi, cât şi înţelegerea şi sprijinirea celor aflaţi în dificultate, sunt încurajate, în timp ce nepăsarea, egoismul, invidia, vanitatea, insolenţa şi cinismul sunt considerate nu doar indezirabile, ci chiar detestabile.

II. CONSIDERAŢII ŞI NORME FINALE

Art. 11. Universitatea din Bucureşti consideră prezentul cod de etică mai curând ca pe un instrument de educare a membrilor săi în sensul prevenirii încălcării normelor eticii universitare, decât ca pe un instrument de constrângere.

Art. 12. Pentru cazurile excepţionale în care Colegiul de Etică va media, în conformitate cu statutul său, „diferende care implică opţiuni morale în activitatea didactică şi de cercetare”, va putea recomanda conducerii universităţii adoptarea unor măsuri adecvate pentru stingerea respectivelor diferende.

Art. 13. Prezentul Cod de etică trebuie aplicată de către toţi membrii comunităţii academice a Universităţii din Bucureşti, indiferent de poziţia pe care o ocupă aceştia în ierarhia instituţiei.

Art. 14. Codul de etică al Universităţii din Bucureşti nu trebuie folosit nici pentru supunerea subalternilor, nici pentru subminarea superiorilor, ci respectat în litera şi spiritul său, pentru crearea şi dezvoltarea unui climat intelectual propice desfăşurării unor activităţi didactice şi de cercetare competitive pe plan naţional şi internaţional.

Art. 15. Prezentul Cod de etică devine operant începând cu data adoptării lui de către Senatul Universităţii din Bucureşti, dacă întruneşte majoritatea simplă a voturilor membrilor acestuia. El va fi revizuit anual, eventualele modificări devenind prevederi regulamentare în urma aprobării lor cu majoritate simplă de către membrii Senatului Universităţii din Bucureşti.

 Art. 16. Nerespectarea acestui Cod implică sancţiuni potrivit Codului muncii, pentru salariat, respectiv potrivit Regulamentului de activitate profesională pentru studenţi.


Prezentul Cod a fost aprobat în şedinţa Senatului din data de 19 ianuarie 2006.