Istoricul facultatii de Litere

Tradiţia Facultăţii de Litere coincide cu istoria învăţământului superior modern din Bucureşti.

 Şcoala Superioară de Litere a fost înfiinţată pe 2 noiembrie 1863. Un an mai târziu, o dată cu fondarea Universităţii din Bucureşti, devenea parte a noii structuri universitare, sub numele de Facultatea de Litere şi Filozofie.

Localul în care funcţionează astăzi Facultatea de Litere a fost dat în folosinţă în 1927.

 

De la înfiinţare până la al doilea Război Mondial

Specializări. La început, durata studiilor era de 2 ani, în 1866 s-a trecut la 3 ani, iar din 1897 la patru ani. Studiile se încheiau cu examen şi licenţă, constând în  examene şi susţinerea unei teze. Din 1891 facultatea a fost organizată pe secţii:  la început 3 - Filologie, Filozofie şi Istorie  -, din 1900, 4 – Filozofie, Filologie clasică, Filologie modernă, Istorie; la începutul secolului al XX-lea diplomele de licenţă, date în numele M. S. Regelui, atestau specializările: filozofie, filologie clasică, filologie modernă, istorie, geografie, istorie-geografie. Primul titlu de doctor a fost acordat în 1905.

Câteva cifre. Facultatea de Litere şi Filozofie a evoluat ca urmare a eforturilor de adecvare la cerinţele societăţii româneşti şi la progresele cunoaşterii. Dacă în anul universitar 1864-1865 cei 22 de studenţi înscrişi audiau 6 cursuri (limba latină, istoria universală, istoria filosofiei, literatura franceză, istoria şi literatura românilor, literatura elină),  în 1878 activitatea era organizată în jurul a nouă catedre, iar în anul universitar 1937-1938  peste 50 de profesori de la 31 de catedre susţineau cursuri pentru 3035 de studenţi.

Profesori, cursuri, seminarii. Personalităţi culturale de prestigiu, creatori de şcoală în domeniul filologiei, au ţinut cursuri în amfiteatrele facultăţii: August Treboniu Laurian, primul decan al facultăţii, (1864-1882), Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Obobescu, Titu Maiorescu, Ioan Bogdan, Ovid Densusianu, Ion Bianu, Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu, Alexandru Rosetti, Ion Aurel Candrea, Nicolae Cartojan, D. Caracostea, Ştefan Ciobanu, Tache Papahagi, Tudor Vianu şi alţii. Ei au predat în Facultatea de Litere şi Filozofie alături de mari istorici, filozofi, sociologi, precum Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul, Constantin Rădulescu-Motru, Petre P. Negulescu, Dimitrie Gusti, Constantin Giurescu, Vasile Pârvan.

Seminariile s-au constituit pe lângă fiecare catedră începând cu 1892. Ele ofereau studenţilor posibilitatea de a lucra individual, sub îndrumarea profesorilor, în săli dotate cu biblioteci de specialitate, dintre care unele numărau 2-3 mii de volume la începutul secolului al XX-lea.

Cercetare. În perioada interbelică au luat fiinţă, în cadrul Facultăţii de Litere şi Filozofie, institute de cercetare: Institutul de Istorie Literară şi Folclor, fondat de Dimitrie Caracostea (1933), şi Institutul Lingvistic, fondat de Alexandru Rosetti (1937), Institutul de Studii Latine, fondat de Nicolae Herescu (1938), Institutul de Istoria Artei, fondat de Gheorghe Oprescu, Ioan Andrieşescu şi I.D. Ştefănescu (1941). Sub egida lor au fost elaborate lucrări de referinţă pentru cercetarea filologică şi au apărut publicaţii ştiinţifice. Au apărut publicaţii de specialitate: Grai şi suflet (1923, Ovid Densusianu), Revista de Filosofie (1923, Constantin Rădulescu-Motru), Dacia (1924, Vasile Pârvan), Revista istorică română (1931, C.C. Giurescu), Bulletin Linguistique (1933, Alexandru Rosetti), Cercetări literare (1933, Nicolae Cartojan), Sociologie Românească (1938, Dimitrie Gusti) etc.

O instituţie de prestigiu. Într-o Românie aflată în plin proces de modernizare, profesorii de la Litere şi Filozofie constituiau o elită aflată în dialog permanent cu societatea: prin prezenţele publicistice ori prin participarea la viaţa socială şi culturală, cuvântul lor sporea prestigiul şi autoritatea Facultăţii în faţa opiniei publice.

Unii dintre profesori au condus instituţii sau organizaţii prestigioase: August Treboniu Laurian şi Ion Bianu au fost preşedinţi ai Academiei Române; Alexandru Rosetti a fost directorul Fundaţiei pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”. Mulţi dintre reprezentanţii corpului didactic au fost membri ai Academiei Române (August Treboniu Laurian, Titu Maiorescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Bianu, Ioan Bogdan, Dimitrie Caracostea, Nicolae Cartojan, Ovid Densusianu, Theodor Capidan).

Înaintea celui de-al doilea Război Mondial, Facultatea de Litere şi Filozofie era o instituţie modernă, perfect sincronizată cu instituţii similare din Europa, cu prestigiu şi autoritate în societatea românească. Competenţa profesorilor şi calitatea studenţilor asigurau performanţa activităţilor de învăţământ şi de cercetare.

 

Din 1948 până în 1989

„Reforma“. O perioadă distinctă în istoria facultăţii a început în 1948, o dată cu promulgarea Legii de reformă a învăţământului, pregătită de câteva schimbări în toamna anului 1944. Modelul occidental după care funcţionase facultatea până atunci a fost înlocuit cu modelul comunist, de inspiraţie sovietică: structura şi conţinutul planurilor de învăţământ au fost ideologizate, au avut loc epurări ale corpului profesoral pe criterii politice (Facultatea de Litere şi Filozofie a fost una dintre cele mai afectate), la admiterea studenţilor avea prioritate criteriul „originii sănătoase” (ceea ce însemna că accesul la studii superioare al celor proveniţi din familii „burgheze“, de „chiaburi“, de preoţi ori de deţinuţi politici era foarte limitat). Astfel, în anul universitar 1948-1949 mai predau în facultate doar 23%  din cadrele didactice care funcţionaseră înaintea reformei, iar în 1950 doar 10%. Aceste măsuri au persistat până la mijlocul anilor ’60, chiar dacă rigoarea aplicării lor a cunoscut unele variaţii în timp.

Noua structură.  Prin Legea din 1948 s-au creat patru facultăţi distincte - Filologie, Filozofie, Pedagogie-Psihologie, Istorie-Geografie -, iar institutele de cercetare pe care le patrona vechea Facultate de Litere şi Filozofie au trecut în subordinea Academiei Republicii Populare Române. În 1963, Facultatea de Filologie s-a scindat în Facultatea de Limba şi Literatura Română (cu 8 catedre) şi Institutul de Limbi şi Literaturi Străine. În perioada 1963-1989, Facultatea de Limba şi Literatura Română a funcţionat cu o singură secţie, cu dublă specializare (română – o limbă străină), pregătind profesori pentru învăţământul liceal şi gimnazial. Numărul de locuri a scăzut treptat: de la câteva sute în anii ’50 la numai 50 de studenţi pe fiecare an de studiu, în anii ’80.

Cursuri, profesori. După controlul ideologic strict din anii ’50, planurile de studii au redobândit o structură adecvată învăţământului filologic, în special după ce regimul comunist a manifestat o relativă „deschidere“, la mijlocul anilor ’60. În pofida dificultăţilor de ordin politico-ideologic, facultatea a rămas, în toată perioada postbelică, un puternic centru de învăţământ şi cercetare, ilustrat prin nume de referinţă precum acad. Iorgu Iordan, acad. Alexandru Rosetti, acad. Alexandru Graur, Boris Cazacu, acad. Ion Coteanu, acad. G. Călinescu, acad. Tudor Vianu, acad. Şerban Cioculescu, Silvian Iosifescu, acad. Alexandru Piru, Ovid S. Crohmălniceanu, acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga, Dimitrie Macrea, Mihai Pop, acad. Emanuel Vasiliu. Aici s-au format mulţi dintre cei mai prestigioşi lingvişti, istorici şi critici literari, folclorişti şi profesori din ultima jumătate de secol. A fost, de asemenea, continuată tradiţia implicării profesorilor şi a studenţilor în viaţa culturală, iar activitatea cenaclurilor literare din facultate a marcat destinul multor scriitori contemporani.

Începând cu 1960, Facultatea de Filologie  a organizat anual Cursurile de vară şi colocviile ştiinţifice de limba, literatura, istoria şi arta poporului român, la care, în perioada 1960-1983, au participat 3228 de cursanţi. Printre profesorii care au ţinut prelegeri în cadrul acestor cursuri se numără Iorgu Iordan, Boris Cazacu, Matilda Caragiu Marioţeanu, Ion Coteanu, Dimitrie Macrea, Jacques Bick, Alexandru Rosetti, Tudor Vianu, George Călinescu  etc.

 

FACULTATEA DE LITERE ASTĂZI

 

După 1990, Facultatea de Litere şi-a recuperat acele componente ale tradiţiei pe care regimul comunist i le suspendase şi, în acelaşi timp, a continuat procesul de modernizare prin dialogul cu societatea şi prin reintegrarea în circuitul european.

Continuând o remarcabilă tradiţie culturală, Facultatea de Litere este astăzi una dintre cele mai complexe, moderne şi dinamice structuri universitare din România.

Activităţile se desfăşoară în cele două localuri substanţial renovate: Edgar Quinet  (2 amfiteatre, 17 săli de curs, 5 laboratoare de specialitate, 7 „catedre”) şi Panduri (7 săli de curs/seminar). Laboratoarele şi o parte din sălile de curs sunt dotate cu aparatură multimedia şi calculatoare conectate la Internet.

Prin diverse forme de învăţământ Facultatea de Litere şcolarizează anual peste 3000 de studenţi.

În cadrul facultăţii predau astăzi 125 de cadre didactice titulare şi 10 colaboratori externi în cumul, proveniţi de la  Institutul de Lingvistică, Institutul Limbii Române, Universitatea Ovidius - Constanta, Institutele Academiei Romane, Universitatea din Amsterdam, Academia de Teatru si Film, Academia de Studii Economice, Facultatea de Drept, Institutul de Cercetari în Informatica ICI, INCDI, Consiliul National de Evaluare si Acreditare Academica, Universitatea Valahia. Acestora li se alătură cadre didactice care predau în Facultatea de Litere în regim de plată cu ora.

Desfăşurarea activităţilor este asistată de personalul administrativ format din secretariatul facultăţii (1 secretar şef, 7 secretare), referenţi de specialitate  (5), 1 economist, 1 inginer de sistem.