PROGRAME DE ADMITERE

SPANIOLĂ

MANUALE

1. Limba spaniolă, clasa a IX-a, Ed. Logos, 1999 (Flavia Angelescu, Camelia Rădulescu)

2. Limba spaniolă, clasa a XII-a, Ed. Niculescu, 2002 (Irina Ilegitim)

PRECIZĂRI

Conţinuturi ale comunicării: universul personal (prieteni; pasiuni; universul şcolii, familiei; comportament social; idealuri, proiecte profesionale; definirea identităţii personale, sentimente, atitudini, opinii); mijloace de comunicare în societatea modernă (mesajul telefonic; radio, televiziune; computerul şi comunicarea prin Internet); viaţa cotidiană în mediul citadin (orientarea în oraş; transport; la magazin, bancă, agenţia de voiaj, poştă, restaurant); omul modern şi mediul natural (problemele mediului; ocrotirea mediului natural); timpul liber (muzică, dans, sport, lectură, cinema, teatru, festivaluri, expoziţii); Actualitate politică, culturală: comunitatea europeană (semnificaţii ale Europei unite; patrimoniul cultural european; drepturile omului); elemente de cultură şi civilizaţie spaniolă (organizarea teritoriului, marile oraşe; obiective turistice şi culturale; evenimente, personalităţi; sărbători tradiţionale, personalităţi şi tipuri umane, repere ale literaturii) elemente de cultură şi civilizaţie hispano-americană (noţiuni de istorie a spaţiului hispano-american, aspecte ale vieţii cotidiene, univers citadin şi rural, personalităţi, repere ale literaturii).

Caracterizarea şi exploatarea textului (noţiuni de istorie, teorie literară şi concepte instrumentale). Textul literar: descriptiv (portretul, peisajul), narativ (tipuri de naraţiune, protagonist, tipuri de personaj, voce narativă, timp şi spaţiu narativ). Stilurile funcţionale ale limbajului: expozitiv-informativ, argumentativ-polemic.

N.B. Cunoştinţele de istorie şi teorie literară constituie un domeniu de evaluare propus exclusiv candidaţilor care susţin teza la spaniolă pentru prima specializare (A). Evaluarea acestora se va face în conformitate cu programa şi cu manualul de clasa a XII-a recomandat. Argumentarea noţiunilor de teorie literară va fi realizată de candidaţi pornind de la un text (sau fragment de text) necunoscut.

Limbă:

Grafie (accentul, abrevieri). Morfologie: substantivul (gen, număr, omiterea articolului, lo şi valorile sale); adjectivul (adjective calificative [clasificare, poziţie, modificari de formă şi sens în funcţie de poziţie; comparaţia]; adjective determinative [poziţie]); pronumele (personale [forme accentuate, neaccentuate; loísmo, laísmo, leísmo; poziţia formelor neccentuate; se lo(s), se la(s)], de politeţe, reflexive; posesive, demonstrative, relative şi interogative, nehotărîte); verbul (conjugare; verbe neregulate; timpuri simple / compuse; valorile timpurilor şi modurilor; diateza; perifraze verbale: durative, incoative, terminative, obligative); adverbul (-mente, adverbe de mod, de loc, de timp, afirmative, negative, dubitative, interogative; adverbe relative cu funcţie de conjuncţie); prepoziţia (a, ante, bajo, con, de, desde en entre, hacia, hasta, por, para, sin, sobre, tras şi valorile lor semantice); conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale (cauzale, concesive, conclusive condiţionale, consecutive, finale, temporale). Sintaxa: predicatul nominal; ser şi estar; coordonarea copulativă, prin juxtapunere şi disjunctivă; subordonarea (completiva directă / indirectă, subiectivă; conectori: conjuncţii, pronume şi adverbe interogative; concordanţa timpurilor; elemente de structurare a frazei realizate prin subordonare în vorbire indirectă; folosirea modurilor verbale în funcţie de verbul regent: verbe dicendi, de opinie, de voinţă, de sentiment; subordonarea relativă, temporală, cauzală, comparativă, condiţională, consecutivă, finală: conectori: conjuncţii, locuţiuni conjuncţionale, pronume şi adverbe relative; modurile verbale în subordonată, concordanţa timpurilor; construcţii absolute; interogaţia directă şi indirectă; negaţia. Lexicologie: sigle, derivare, compunere (substantive compuse: gen şi număr), schimbarea categoriei gramaticale, familii de cuvinte. Semantica: denotaţie / conotaţie (relaţia cu stilurile funcţionale ale limbii), cîmpuri semantice, relaţii de sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie.