Lucrarea isi propune sa circumscrie istoric si sistematic traseul primului "val" avangardist autohton - constituit in preajma anului 1910 si urmarit pina in anul 1932 (aproximativ), data la care principala revista a gruparii, "Contimporanul", isi inceteaza aparitia - in relatie cu un complex al culturii minore, periferice. Un complex considerat de majoritatea comentatorilor ca fiind constitutiv modernizarii romanesti. Aparitia si ecloziunea primei avangarde, revistele sale, relatiile dintre ele si cele cu alte grupari, ca si traseele afirmarii principalilor actori (Tristan Tzara, Ion Vinea, Marcel iancu, B. Fundoianu s.a.) sint examinate pe fondul acestui complex al periferiei care cunoaste, manifestari particulare: de la "cucerirea" si subversiunea Centrului occidental de legitimare pina la "constructia" in tara a unei culturi moderne radicale. Totodata, avangarda anilor `20 este reexaminata prin prisma vointei de compensare a complexului repectiv,fenomen care a dus, pe de o parte, la actiuni de promovare a "artei noi" in toate domeniile, la teserea de relatii utile afirmarii sale interne si internationale, dar si, pe de alta parte, la concesii politice, artistice si intelectuale care au precipitat ruptura de mai tinerii adepti ai revolutiei suprarealiste. Paralel cu studierea actiunilor avangardiste in varii domenii (arte plastice, arhitectura, manifestari sincretice, teatru, cinematograf, nu numai literatura) procesul de asimilare a avangardei de catre critica literara din Romania interbelica este urmarit prin intermediul a trei studii de caz revelatoare (despre Perpessicius, Lucian Boz si Constantin Emilian, autorul primei teze de doctorat dedicate fenomenului) iar amplul capitol final despre receptarea lui Urmuz aduce la zi nu doar traseul canonizarii critice interne a avangardei, ci urmareste si avatarurile "complexului periferic" in cultura romana prin prisma avangardismului "inaugutral". In totului tot, teza urmareste o reexaminare din unghi larg cultural a unui fenomen supus pina acum unor abordari preponderent literaturocentrice.