Căutare
Generic filters
Exact matches only
Filter by Custom Post Type

Marți, 20 martie 2018, va avea loc dezbaterea intitulată Human Dignity, Democracy and Christian Ethics (,,Demnitatea umană, democraţia şi etica creştină”), în care prof. univ. dr. Otniel Bunaciu şi dr. Meego Remmel, unul dintre cei mai prestigioşi şi activi eticieni creştini, vor examina, din perspectivă teologică, modul în care poate fi construită conceptual şi investită în politici publice noţiunea de demnitate umană, în contextul contemporan pluralist şi secularizat al democraţiilor europene.

Evenimentul, desfășurat în limba engleză și moderat de prof. univ. dr. Daniel Barbu, va avea loc la Biblioteca Națională (spațiul Scriptorium, parter), de la ora 18:00.

Inițiat de prof. univ. dr. Daniel Barbu şi de prof. univ. dr. Otniel Bunaciu în colaborare cu Biblioteca Națională, proiectul Emmaus: cunoaşterea ca interpretare, călătorie, mărturie propune o serie de dezbateri şi de conferinţe care se adresează universitarilor, cercetătorilor, specialiştilor, dar și tuturor celor interesați de subiect.

Proiectul adună într-un spirit interconfesional intelectuali creştini de cele mai diverse orientări, care îşi propun să desluşească împreună, în lumina metanaraţiunii biblice, semnificaţia fenomenelor culturale şi intelectuale, a proceselor sociale şi politice din societatea românească de astăzi.
Prima dezbatere, intitulată ,,La drept vorbind, ce înseamnă să spui adevărul şi cum îl poţi rosti?”, a avut loc pe 20 februarie 2018, sub forma unui dialog între profesorii Mircea Dumitru şi Daniel Barbu, moderat de profesorul Otniel Bunaciu.

Proiectul Emmaus: cunoaşterea ca interpretare, călătorie, mărturie pornește de la o constatare fundamentală: niciun alt factor – fie acesta de ordin intelectual, religios, social, economic ori politic – nu a avut un rol la fel de determinat în modelarea civilizaţiei europene și occidentale ca răspândirea, traducerea, interpretarea ori contestarea Bibliei. Societăţile europene au fost şi rămân, în bună măsură, chiar şi atunci când nu mai sunt dispuse să recunoască acest fapt, societăţi ale Cărţii, ţesute şi transformate, ţinute împreună sau fragmentate de o metanaraţiune, cea a Cuvântului care se comunică istoric prin intermediul Vechiului şi Noului Testament, prin modurile în care ele au fost citite, comentate, încorporate în practici, instituţii, atitudini, rituri, texte.

Felul în care interpretarea Cărţii devine un mod de producere a istoriei este surprins în Evanghelia după Luca, 24:13-35. Mergând spre Emmaus, la trei zile după punerea Sa în mormânt, doi discipoli ai lui Iisus încearcă să găsească o semnificaţie evenimentului surprinzător la care fuseseră martori: moartea pe cruce a celui pe care-L consideraseră profetul şi eliberatorul naţiunii lor. Christos însuşi li se alătură pe drum şi, fără a se lăsa imediat recunoscut, le explică, prin recursul la texte, cum răstignirea este consecinţa revoluţionară, inevitabilă şi eliberatoare a întregii tradiţii narative transmise de Biblie.

Episodul poate fi definitoriu şi pentru cei care se consideră discipoli ai Cuvântului în zilele noastre sau care sunt doar interesaţi de istoria sa textuală. Și ei se află pe drum. Se străduiesc, la rândul lor, să dea sens istoriei raportându-se la un text prin care îşi definesc condiţia umană. La fel ca drumeții spre Emmaus de odinioară, aceștia se găsesc prinşi în logica nerecunoaşterii – dezvăluirii, a ignoranţei – revelaţiei. Ca şi ei, trăiesc sub imperativul interpretării.

Share This