Căutare
Generic filters
Exact matches only
Filter by Custom Post Type

Absolventă a secției română-franceză din cadrul Facultății de Litere a Universității din București, Ilina Alexandra a fost masterandă în cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine și doctorandă la Școala Doctorală Studii literare. De-a lungul timpului, Alexandra Ilina a participat la numeroase sesiuni de comunicări cu lucrări științifice redactate în limba franceză, însă a fost și cadru didactic colaborator al Departamentului de Limba și Literatura Franceză. În cadrul primei gale a Premiilor Senatului Universității din București, Ilina Alexandra a primit premiul pentru cea mai bună teză de doctorat, din domeniul științe umaniste. Lucrarea de doctorat (La hiérarchie entre texte et image dans le Tristan en prose) a fost realizată în cotutelă cu Ecole Doctorale 120, Universite Sorbonne Nouvelle-Paris 3, sub coordonarea prof. univ. dr. Cătălina Gârbea și a prof. Michelle Szkilnik.

Mai multe informații despre dificultățile și provocările întâlnite în pregătirea tezei de doctorat, despre realizarea acesteia, precum și despre experiența de a studia în alte universități europene, le vom afla direct de la Alexandra Ilina.

Reporter: Ce v-a motivat să concurați la Premiile Senatului Universității din București?

Alexandra Ilina: Faptul că era un concurs inedit și puteam vedea cum e privită cercetarea mea în raport cu alte cercetări doctorale.

R.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?    

A.I.: M-am bucurat mult, firește. E stimulant să vezi că ești văzut și în afara domeniului tău, într-un cadru academic divers. La nivel practic, premiul îmi permite să-mi finanțez drumul la o conferință internațională în viitorul apropiat. Și să-mi cumpăr cărți.

R.: Cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București?

A.I.: Discuția e destul de complicată și nu știu dacă sunt în măsură să răspund cu precizie. Cred că ar trebui încurajată prezența profesorilor și a cercetătorilor Universității pe scena internațională, iar pentru ca acest lucru să fie posibil, cred că ar trebui să existe mai multe posibilități de finanțare a cercetării și mai multe parteneriate instituționale cu alte universități și centre de cercetare.

R.: Care au fost considerentele pentru alegerea temei lucrării de doctorat?

A.I.: În primul rând, interesul meu pentru dinamica text-imagine în manuscrisul literar. În al doilea rând, a contat stabilirea unui corpus care să nu fi fost cercetat în prealabil din acest unghi de vedere. Mă interesa problema trecerii sensului din text în imagine și felul în care imaginea decupează și impune interpretări. Deja mă ocupasem de romanul arturian și voiam să merg mai departe cu cercetarea corpusului, așa că lucrurile s-au desfășurat cumva natural.

R.: Spuneți-ne, pe scurt, care au fost pașii pe care i-ați urmat pentru redactarea prezentei lucrări.

A.I.: Traseul a fost lung și sinuos, așa cum cred că se întâmplă în cazul fiecărui doctorand. Și presărat cu momente de îndoială, așa cum, la fel, cred că ni se întâmplă tuturor. Pe scurt, mai întâi a fost un plan, apoi multe, multe lecturi care au modificat planul inițial, apoi reorganizarea corpusului de imagini, discuții cu doamnele profesoare și redactarea unor prime capitole cu ocazia unor conferințe. Nu a fost un drum linear, pentru că m-am întors de multe ori asupra capitolelor și ordinii lor. Ultimul an a fost cel mai greu. Ultimele săptămâni de redactare au fost foarte intense.

R.: Lucrarea dumneavoastră de doctorat a fost apreciată atât de partea română, cât și de cea franceză, în egală măsură, pentru originalitate, tematică și aparatul conceptual folosit. Care este componenta inovatoare a lucrării, ținând cont de faptul că aceasta este interdisciplinară?

A.I.: Cred că metoda de lucru a contat destul de mult, pentru că am căutat modul cel mai bun de a aborda raportul text-imagine. M-am uitat la configurarea ideii de ierarhie în roman și în limbajul imaginilor, după ce am încercat să văd de ce apare și cum trece din text în imagine. Apoi, cred că a mai fost interesant – cel puțin pentru mine – să văd cum transmiterea sensului nu merge doar dinspre text către imagine, ci și invers: popularitatea unei scene provenite dintr-un alt roman, care circula deja independent de textul-sursă, ajunge să influențeze finalul romanului. Imaginea chiar contribuie la rescrierea finalului legendei lui Tristan și a Isoldei, iar acest lucru se vede apoi în iconografia derivată din romane și preluată pe cutiile din fildeș produse în secolul următor. Nu mă pot desprinde îndeajuns de lucrare cât să pot spune ce e inovator, dar cred că cele două exemple de mai sus răspund la întrebare.

R.: Cât a contat pentru dumneavoastră, dar și pentru finalizarea studiului în sine, faptul că teza s-a realizat în cotutelă cu Universitatea din Sorbona?

A.I.: Cotutela mi-a permis să obțin o bursă și să stau în Paris, unde se aflau manuscrisele și unde am avut acces la toată bibliografia de care aveam nevoie. Am putut merge la cursuri acolo și am avut mult de câștigat de pe urma dublei coordonări a tezei.

R.: Considerați că mediul academic românesc este conectat celui internațional?

A.I.: Nu știu dacă pot da seama de o stare de lucruri în general, în lipsa unor statistici precise, însă impresia mea este că, cel puțin în ultimii ani, vedem o deschidere considerabilă către exterior. Studenții circulă, doctoranzii la fel, iar profesorii au tot mai multe posibilități de a se racorda lumii academice internaționale. În ceea ce mă privește, am avut mult de câștigat mergând la școala doctorală francofonă, EDSS, ale cărei colaborări cu diverse universități francofone s-a concretizat în cursuri doctorale ținute de profesori invitați, într-o școală de vară internațională și într-un concurs de burse care mi-a permis să merg într-un stagiu de cercetare fără de care nu aș fi putut să îmi duc cercetarea doctorală la bun sfârșit. Un exemplu de succes în cercetare îl reprezintă Centre Régional Francophone de Recherches Avancées en Sciences Sociales (CEREFREA Villa Noël) din cadrul Universității din București.

R.: Pe lângă studiile universitare, ați participat și la sesiuni de comunicări și, mai mult decât atât, aveți și activitate la catedră, de cadru didactic colaborator. Cum vedeți acum mediul universitar și cum credeți că ar putea fi studenții stimulați?

A.I.: Cred că primul lucru pe care îl putem face și trebuie să-l facem este să le deschidem drumul către gândirea critică și independentă. Liceul te învață să reproduci, iar asta îi conduce pe mulți la o inerție a dezinteresului. Trebuie rupt foarte repede acest cerc vicios. Din nou, îmi este greu să generalizez și să vorbesc despre mediul universitar în general, așa că voi vorbi despre ceea ce văd în jur: studenții au tot mai multe posibilități de a se forma, de la școli de vară, concursuri, cercuri de lectură sau reviste unde pot publica.

Share This